Uneori mă gândesc că avem fostele glorii pe care le merităm. Alteori mă întreb dacă nu cumva sunt prea dur. În fond, putem oricând face apel la generalizarea aia stupidă conform căreia ”nimeni nu e perfect”. Deci nu-i perfect nici Ilie Năstase, care nu-i tocmai imaginea convențională a familistului perfect. Un mare român, e drept, dar care înjură ziariștii și se iubește, mai nou, cu o domnișoară care nu prea excelează nici din punct de vedere al trecutului, nici al anturajului. Nu-i perfectă nici Nadia Comăneci, care nu prea mai e nici româncă, dacă e s-o spunem pe șleau, de câțiva ani buni. Și, dacă e să ne luăm după gura lumii, nici viața ei extrasportivă nu a fost cea mai lipsită de pete.

Dar s-o recunoaștem. În categoria marilor sportivi care ne-au cam dezamăgit după încheierea carierei conduce detașat „regele”. Hagi, omul care nu poate fi mare decât pe terenul de fotbal. Pe gazon, ca să fim mai preciși, că din teren face parte și banca de rezerve și n-ar fi corect să spunem că Gică are ce căuta pe ea.

I-am ales pe cei trei tocmai pentru că sunt promovați intens (de presă, dar și de o anumită bancă) ca brandurile României. Mă întreb cât a plătit banca respectivă pentru ca Hagi, Nadia și Năstase să-și asocieze imaginea cu ea, din moment ce știu din surse sigure că prețul lui Hagi pentru o reclamă de tip testimonial (”Salut, sunt Gheorghe Hagi și vă recomand să folosiți detergentul cutare”) este de 50.000 de euro pentru un clip de 20 de secunde care poate fi difuzat timp de un an. În anul următor, același clip te mai costă 15.000.

Hagi, după cum spuneam, este un tip care nu poate înțelege că, odată agățate ghetele în cui (vorba lui Ionel Stoica), mândria sa excesivă și încăpățânarea nu mai au nici o acoperire. Faptul că insistă să antreneze în locuri unde nu demult era idolatrizat ca fotbalist (Steaua, Galatasaray) îi face un deserviciu atât de mare încât, la un moment dat, s-ar putea răsfrânge și asupra României, prin asocierea excesivă a brandurilor. Mă îndoiesc sincer că, după ce Hagi și-a dat măsura valorii de antrenor și a elocinței deosebite la Galata, veți mai auzi vreun vânzător de covoare sau vreun taximetrist din Istanbul spunând ”Hagi, Hagi, we love Hagi!” în gura mare, pe stradă. Dar egalitatea dintre Hagi și România va rămâne în mentalul colectiv. Și puteți să spuneți că am un caracter josnic, dar n-am chef ca imaginea mea (prin extensie) să fie asociată cu aceea a unui gângav plin de el.

PS – uite, la ora la care scriu acest text, Mutu a dat două goluri pentru Fiorentina (într-o repriză). Haideți să nu-l facem și pe ăsta rege doar din cauza asta, vă rog.