Sindicatele, altfel de partide?!

După scandalul pe care l-a provocat la Gorj, prin numirea senatorului sindicalist Ion Ruşeţ ca preşedinte interimar al organizaţiei judeţene, PDL îşi asigură liniştea şi se scuteşte de emoţii luând de această dată o hotărâre înţeleaptă. Parlamentarii partidului vor fi în sală când se va vota moţiunea, dar nu vor vota în nici un fel. Cred şi eu, după ce gafă au făcut săptămâna trecută, acum suflă şi în iaurt!

Ziceam că au provocat scandal prin numirea senatorului sindicalist Ruşeţ  nu pentru că înainte de acest lucru organizaţia ar fi tors cuminte pe cuptor, ci pentru că prin acest lucru au dat apă la moară oricărui şantajist  care va dori mai multă putere. Este cunoscută pendularea senatorului sindicalist între PSD şi PDL, ca de altfel şi afirmaţiile acestuia că nu se mai regăseşte în politica partidului care l-a ajutat să devină parlamentar. Dacă ar fi rămas la acest nivel l-aş fi felicitat, pentru că un parlamentar de esenţă sindicalistă nu ar trebui să se identifice cu politica nici unui partid, pentru că prin natura sa sindicalistul este opozantul oricărei puteri. Menirea lui este aceea de a se lupta cu puterea pentru drepturile  celor care l-au ales să le reprezinte interesele sindicale. Când drepturile celor mulţi sunt târâte pe la uşile partidelor, indiferent care ar fi ele şi când reprezentarea pe care i-au dat-o oamenii este negociată ca la tarabă pentru poziţii şi beneficii personale, atunci sindicalistul se descalifică, iar politicianul ar trebui să se  ruşineze.

Presupunând că moţiunea ar trece, guvernul Boc ar cădea şi ar veni la putere un guvern PSD. Ce ar face Ruşeţ în acest caz? Cum ar negocia interesele sindicaliştilor care l-au propulsat în lume cu presupusul guvern roşu? Şi-ar pune masca de portocaliu? Şi-ar pune-o pe cea de sindicalist sau pe cea de parlamentar? Îmbârligarea sindicatelor cu partidele, operaţiune care n-a fost inventată de Ruşeţ, dar de care a profitat din plin, este păguboasă pentru toată lumea pentru că nimeni nu mai face diferenţa dintre una şi cealaltă. Sindicatele au ajuns altfel de partide politice, mult mai imorale decât partidele însele. Cel puţin politicienii care intră în politică îşi asumă o doctrină, un drum la vedere, pe când sindicaliştii ajung tot la politică, dar pe drumul ocolit, al sindicatelor.

Între politicienii la vedere şi sindicaliştii care fac politică, indiferent de ce culoare, sunt mult mai morali primii pentru faptul că-şi asumă un rol de la început. Cât timp legea sindicatelor nu va interzice liderilor să intre în politică, indiferent de motivaţia lor, că doar din interior ar putea să lupte pentru organizaţiile care i-au propulsat, vom asista tot timpul la mezalianţe de acest tip în care nu ştii niciodată care este persoana de condiţie socială considerată inferioară!

Cum nimic nu este întâmplător pe lumea asta, este posibil ca la sfârşitul perioadei de interimat de la şefia PDL Gorj să ni se  arate paşii care trebuie urmaţi pentru „uciderea unui lider de sindicat”!

Vizualizări: 110

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: