Marţi, 6 septembrie, ora 18. Mă pregătesc să plec la meci. Într-o oră voi înfrunta traficul din Bucureşti într-un periplu de la vest la est, unde se află Naţional Arena. Alte cîteva zeci de mii de oameni vor face acelaşi lucru, deci va fi distractiv. Merg la un meci al naţionalei după foarte mulţi ani şi recunosc cu regret că o fac pentru stadionul cel nou. Ca de altfel, sunt convins, 90% dintre oamenii care vor fi prezenţi pe arenă. Plec la meci mai blazat şi mai lipsit de speranţe ca oricând. Nu mă regăsesc în Naţionala de astăzi şi mi-e imposibil să sufăr pentru ea (pentru că de bucurat nu cred că se pune problema) cum făceam după meciurile echipei din anii '90. Mă duc la un meci crucial pentru calificarea la un turneu final ca să văd un stadion. Ce ruşine!

Când dumneavoastră veţi citi acest text veţi şti, desigur, rezultatul final. Există şanse infime ca pesimismul meu absolut să fie înşelat şi să-i batem pe francezi. În fotbal, cum bine ştim de la Dadi Graur şi de la ceilalţi mânuitori abili ai limbii de lemn a comentatorilor sportivi, este posibil orice. Pentru că, desigur, balonul este rotund şi, din ce am văzut pe la şedinţele de pregătire şi prin cărţile de anatomie de a şaptea, francezii au şi ei tot două picioare. Se mai poate întâmpla ca uriaşul cub video de deasupra gazonului să cadă pe teren şi să omoare într-o clipită jumătate din echipa Franţei şi un sfert din cea a României (unul dintre cele trei sferturi care oricum nu ştie fotbal). În agitaţia creată, printre capete despărţite de trup, sânge şi urlete, Bănel ar putea lua mingea şi-ar înscrie. Dacă acest dezastru foarte fericit pentru noi s-ar întâmpla devreme în meci, la 0-0, poate am reuşi să ţinem de acel gol până la final.

Dar altfel cum- Cum să-l înveţi pe Bănel să facă preluare, la vârsta asta- Cum să-i explici lui Marica cum să dribleze- Cine-l mai poate învăţa pe Cociş cum se loveşte mingea- Şi cum să le spui tuturor acelor băieţi că, în cinstea acestui fabulos stadion pe care-l inaugurează deseară, ar trebui ca ei să fie fotbalişti- Pentru că este, la urma urmei, o arenă de fotbal.