Tablou cu bugetari

A trebuit să ajung într-un spital zilele trecute. Nu vă speriaţi sau, mă rog, nu vă bucuraţi. Nu era nimic grav. Gravă a fost decizia mea de a alege un spital de stat şi nu unul particular. Asta în ciuda faptului, că neavând trimitere, plăteam la fel de mult pe consultaţie şi la ăsta de stat.

Şi m-am aşezat la coadă.

Teoretic, erau două cabinete care serveau drept camere de gardă. Practic, era doar un doctor şi o asistentă. La recepţie – nimeni. La coadă – aproximativ cinci oameni înaintea mea. Mă aşez pe băncuţa jegoasă, dar asta abia după ce reuşesc să-mi înving teama de a nu mă prăbuşi cu ea. Teama şi senzaţie de disconfort se amplifică la vederea uşilor vechi, din lemn vopsit în alb. Cineva coboară pe scările de lemn de deasupra băncuţei pe care stau. Scările scârţâie ca în The Shining şi mă gândesc că poate aş fi mai în siguranţă cu o cască. Asistenta îmi oferă un bon cu un număr de ordine. Inutil, am ştiut din prima. Un doctor scârbit (altul) cu ambele şosete găurite în dreptul călcâielor iese la ţigară. Avea să repete operaţiunea la fiecare zece minute cât am stat acolo.

Intră cineva. Eu stăteam la coadă.

Trece o oră. Celălalt doctor de gardă nu a apărut încă. În schimb, pleacă asistenta. Vine o doamnă, dă un telefon, şi intră la consultaţii înaintea tuturor. Stă înăuntru o jumătate de oră.

A trecut o oră jumătate şi încă mai am pe cineva în faţa mea. Ies nervos şi mă duc să-mi iau o şaorma. O servesc regulamentar în curtea spitalului, pe o băncuţă. Inevitabil, apare doctorul scârbit cu şosete găurite. Mă întreabă scârbit dacă să-mi aducă şi nişte ceapă. Dau din cap a nu şi zâmbesc. Îi mai trece supărarea, aşa că-mi mărturiseşte scârbit că doctorii din Viena (omologii lui, cum ar veni) sunt de căcat. Îl aprob înflăcărat, că doar mâncam şaorma în curtea omului, nu pe-o bancă din Viena.

Mai trece jumătate de oră. Celălalt doctor care trebuia să fie de gardă apare de după un colţ împreună cu asistentul care trebuia să fie la recepţie. Amândoi au câte o sticlă de cola în mână, dar duhnesc a alcool de la o poştă, acoperind chiar şi usturoiul din şaorma. Asistenta nu s-a întors încă. Şi oricum a fost alarmă falsă. Doctorul cel nou nu are chef de consultaţii. Intră în cabinet doar ca să aibă de unde să iasă. Şi iese la ţigară.

E clar, doctorii din Viena sunt de căcat, iar bugetarilor noştri ar trebui să li se mărească salariile.

mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 99

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: