M-am întrebat de multe ori de ce social-democraţia din România este reprezentată de persoane foarte bogate, implicate în tot felul de acte de corupţie, nedovedite bineînţeles, care-şi afişează maşinile scumpe alături de căruţele paradite ale electoratului căruia îi cer voturile. Nu m-aş aşteptat să-i văd pe reprezentanţii de seamă ai acestei ideologii umblând pe bicicletă şi cu bazoane în turul pantalonilor! Dar nu pot înţelege cum se iau ei la trântă cu sărăcia care se întinde ca o pecingine peste noi când este ştiut că mare parte a bogăţiei lor e făcută din tot felul de şmenuri cu legea şi cu vremurile în care, ori au fost în opoziţie, ori la putere treaba le-a mers strună! Pentru că ce era de luat devenise din ce în ce mai puţin şi n-ajungea la toţi am avut plăcerea şi onoarea de a fi contemporan cu cel mai tare Congres al lor. Încropit la repezeală nu pentru a clarifica ideologia atât de încurcată şi de îngălată prin tot felul de partipriuri cu altele, ci pentru a ajunge acolo sus de unde lumea şi sărăcia cred că se văd altfel. În forul lor democratic i-am văzut pe fraţii de până mai ieri înjurându-se ca la uşa cortului, am văzut trădări de mare clasă, am văzut  înfrăţiri de conjunctură, reveniri spectaculoase, abandonări ruşinoase, mult oportunism, destulă făţărnicie şi  toate puse sub semnul celebrei democraţii invocate de toată lumea. Niciunuia  din cei 1700 de delegaţi ai social-democraţiei româneşti nu i-a păsat de ce zice electoratul, de ce face electoratul, ci toţi se întreceau pentru a ocupa un loc cât mai aproape de cercul puterii, unde se fac şi se desfac iţele şi de unde dacă nu curge, pică. Anatema de partid corup de care PSD n-a scăpat nici în anii de opoziţie nici în cei de putere credeam că are şanse să se micşoreze mai ales că vorbitorii de televiziuni se întreceau să ne convingă că ceea ce vedeam noi nu erau lupte intestine, pe ciolan ci lupte ideologice, pe principii. Pentru că Dumnezeu nu doarme, după Congres le-a dat social-democraţilor care trăiesc de ani buni sub anatema de care vorbeam exact ce le trebuia; un procuror pe post de şef de partid, în persoana lui Victor Ponta! Nu vă grăbiţi, că nu-i va aresta! A crescut sub aripa lui Năstase, sub privirile vigilente ale lui Iliescu şi a intrat în familia lui Sârbu. Nu va umbla nici pe bicicletă, nici cu bazoane în turul pantalonilor, nici cu gulerul cămăşii întors de nevastă şi nici nu-şi va cumpăra gumari  de la târg când va merge în campanie. Va avea laţul destul de strâns iar cel care-i va strânge zgarda va fi din când în când, Mitrea. Singura execuţie pe care au făcut-o toţi social-democraţii, bineînţeles pentru binele nostru al tuturor, a fost cea a lui Cristian Diaconescu! Execuţia lui Diaconescu, făcută la foc automat l-a scos din circuit pe acesta pentru o bună perioadă de timp. Întrebarea e, pe cine încurca Cristian Diaconescu şi pe ce pedală s-a apăsat de l-au convins să plece de bună voie?! Cred totuşi că Diaconescu nu-şi luase gumari în diplomat să pară ca toţi ceilalţi, din popor!