Într-un editorial din Hotnews pe care o bună parte al populaţiei l-ar cataloga drept ”băsist”, Dan Tăpălagă îi acuză pe Crin Antonescu şi Victor Ponta de ”tehnici vadimiste”. Se referă, desigur, la reacţia uşor disproporţionată din plenul Parlamentului de alaltăieri, când cei doi lideri ai principalelor partide de opoziţie au urlat ca din gură de şarpe că premierul Ungariei vrea să ne fure Ardealul, sau ceva de genul acesta. Chiar dacă cu o uşoară tentă pro-putere, luarea de poziţie a domnului Tăpălagă este una destul de pertinentă, după umila mea părere. Vă zic imediat şi de ce...

Nu le cunosc istoria, dar în cea recentă ungurii s-au evidenţiat ca un popor extrem de futăcios pe plan personal (vezi industria porno deosebit de dezvoltată) şi, pe plan politic, extrem de plângăcios. Sunt pe undeva de înţeles. Suferă de sindromul marelui imperiu care, după diverse tratate, rămâne cu o amărâtă de bucăţică de ţară, şi aia plictisitoare tare, în plină câmpie. Rămaşi cu amintirea genetică a marii Austro-Ungarii, maghiarii urlă ca din gură de şarpe că-şi vor ţara înapoi. Nu o fac doar cu noi şi cu Ardealul, să ştiţi. Sunt la fel de hotărâţi să recupereze şi alte teritorii, bucăţi din ceea ce azi numim Slovacia, Serbia sau Croaţia. Sigur că nu-i ascultă nimeni şi că pretenţiile lor sunt hazlii pentru marile foruri europene. Ba mai mult. Ei înşişi, politicienii maghiari adicătelea, sunt convinşi că nu au nici o şansă să-şi recupereze teritoriile respective. Ba poate chiar nici nu şi le doresc cu atât de multă ardoare. O fac şi ei pentru dobitocii din ţara lor. În scop pur electoral. Sunt şi politicienii maghiari nişte curve, ca şi ai noştri, că doar nu degeaba şi-au făcut şcoala vieţii în capitala pornografiei din Europa, Budapesta.

D'alde  Antonescu şi Ponta ştiu cu siguranţă că maghiarii care spânzură Avram Ianci prin pieţe şi perorează despre Ungaria Mare pe la conferinţe nu sunt de luat în seamă. La fel ca şi premierul maghiar, Ponta şi Antonescu îşi închină toate acţiunile recente (vezi pupatul cu protestatarii de alaltăieri din piaţă) unui crez profund şi eminamente electoral. Ceea ce nu-i deloc condamnabil. Băsescu a făcut-o de fiecare dată când a fost cazul, taica Ilici la fel. A încercat s-o facă şi Vadim, dar cu mult mai puţin succes. De aia şi zic c-au cam greşit-o. Când vrei să atragi electorat prin metodele lui Vadim, rişti să ai parte exact de procentele lui. şi mi-ar părea rău să nu mă distrez copios într-o ţară condusă de-o alianţă stânga-dreapta, ca să nu zic fix hăis-cea.