Un fost maior în armată sculptează troiţe din lemn

Un gorjean, fost cadru militar, şi-a făcut o pasiune din arta lemnului. Reîntors pe meleagurile natale, odată cu ieşirea la pensie, Gheorghe Curcă îşi ocupă timpul liber cu confecţionarea troiţelor din lemn. Acesta spune că „a furat meseria” de la fratele său, care în momentul de faţă lucrează în străinătate, tot în domeniul prelucrării lemnului. Troiţele realizate de Gheorghe Curcă sunt expuse atât în localităţile din Gorj, cât şi în ţară. În perioada premergătoare sărbătorilor pascale, troiţele sunt la mare căutare, sculptorul gorjean având deja mai multe comenzi. Preţul unei troiţe variază între 1000 şi 1500, în funcţie de model.

Gheorghe Curcă, în vârstă de 50 de ani, de origine din Bengeşti Ciocadia, s-a reîntors pe meleagurile natale în urmă cu aproximativ 10 ani. După ani de activitate în armată, Gheorghe Curcă s-a apucat să sculpteze lemnul. Troiţele realizate de el nu numai că l-au ajutat să-şi ocupe timpul, dar i-au rotunjit şi veniturile. „De origine sunt de aici, din Bălceşti, dar fiind patru fraţi în familie a trebuit să plec la muncă. Am făcut liceul la Sadu, după care am lucrat în uzină. Prima mea meserie a fost frezor, o meserie care aproape se înfrăţeşte cu sculptura. Văzând că este grea munca aceea, jupuiam la fiare, am plecat în armată. În armată mi-am dat seama că e mai bine acolo decât la uzină, iar apoi m-am dus şi am făcut şcoala militară de ofiţeri de artilerie în Sibiu. Am prins repartiţia la Severin, am lucrat acolo 14 ani, iar m-am mutat la Braşov, acolo s-a restructurat unitatea şi trebuia să merg la Bârlad. Datorită faptului că s-au dat nişte legi pentru că eram prea multe cadre militare în ţară, am ieşit la pensie. În armată am fost comandat de baterie, gradul de maior. Am ieşit la pensie la vârsta de 38 de ani şi m-au întors pe meleagurile natale. N-am vrut să locuiesc cu părinţii şi mi-am cumpărat o casă. Mi-am făcut atelierul şi am început să lucrez. A fost greu la început, eram învăţat cu viaţa de oraş, aici nu aveam nici apă în casă, nici baie, dar apoi mi-am făcut condiţii ca la bloc”, a declarat Gheorghe Curcă.

Troiţele, la mare căutare înainte de Paşti
Gheorghe Curcă spune că a învăţat să sculpteze troiţe din lemn de la fratele său, care de multe ori îl chema să-l ajute. După ani de „ucenicie” pe lângă fratele său, a devenit el însuşi un meseriaş. „Eu fac troiţe din pasiune, sunt pensionar, dar am un frate care a urmat Şcoala Populară de Artă şi mă lua cu el să-l ajut la confecţionarea troiţelor. După mai mulţi ani de ucenicie, pe lângă fratele meu, cum se spune, am încercat şi singur să fac troiţe. Troiţele mele au fost puse şi în alte judeţe, nu numai în Gorj, am troiţe prin Hunedoara, precum şi în apropiere de Bucureşti. În perioada sărbătorilor pascale sunt cele mai multe solicitări pentru troiţe, pentru icoane şi pentru diferite obiecte bisericeşti. Eu deja am în lucru vreo două troiţe, solicitări din comuna Albeni şi oraşul Turceni. Pentru o troiţă trebuie să pregătim materialul cu 2-3 ani înainte, lemnul trebuie uscat pentru că nu se poate lucra dacă este verde. Dacă nu este uscat bine crapă, iar când dăm cu dalta sare”, a declarat Gheorghe Curcă.

Cât durează să facă o troiţă
Preţul unei troiţe este în jur de 1000-1500 de lei, în funcţie de model. „La o troiţă lucrez în jur de o lună pentru că este un proces mai complicat. Pentru troiţă în special se foloseşte stejarul, stejarul este un lemn de esenţă tare care se menţine până la 500 de ani. Mai lucrăm şi în tei, un material bun de lucrat. După ce alegem materialul îl măsurăm, îl croim, după care facem procedeele de îmbinare. După aceea facem desenul, după anumite şabloane, iar apoi trecem la adevărata muncă, la sculptură, cu dalta şi ciocanul. După aceea le colorăm cu baiţ sau culori, în funcţie de cum doreşte clientul”, spune Gheorghe Curcă.
Fostul maior de armată şi-a decorat atât curtea, cât şi împrejurimile cu obiecte realizate de el. În apropierea casei sale a amenajat un părculeţ, în care obiectele artizanale sunt din lemn. „Am zis că dacă tot am venit în sat să fac şi eu ceva frumos, aşa că am amenajat un fel de părculeţ, am făcut un leagăn pentru copii, am pus un obelix care mi s-a părut mie mai deosebit, am pus nişte pomi fructiferi, i-am altoit, am pus nişte brazi aduşi de la munte pentru că aşa mi-a plăcut mie să fie frumos”, a precizat Gheorghe Curcă.

Galerie foto




Vizualizări: 1,774

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Oameni, locuri, povești:

Citește și: