Oricât mi-ar fi de greu să subliniez, Udrea este singurul ministru al actualului guvern care a înţeles că austeritatea este valabilă pentru toţi nu numai pentru cei de la talpa ţării. Zic că-mi este greu să subliniez acest lucru pentru faptul că o cred în continuare pe distinsa ministru o duduie ajunsă în politică pentru a-şi etala ori formele dolofane ale corpului ori toaletele scumpe  cu care şi le acoperă. Dar când face ceva ieşit din comun pe scena politică atât de bulversată nu pot să nu remarc. S-a angajat public că va cere colegilor de politică să renunţe la afaceri pentru politică sau să plece din politică pentru afaceri. Pentru că în ograda ei au izbucnit scandalurile legate de contractele cu statul ale rudelor colegilor săi de partid sau de politică a promis că va desfiinţa instituţia care le gestionează adică Compania Naţională de Investiţii. Sigur că ar fi fost şi alte căi de a face ordine în acest minister, dar s-o lăsăm să vedem ce rezultate va înregistra. În ceea ce priveşte prima promisiune aceea de a-i ruga pe colegi să aleagă nu am mari speranţe pentru că toţi se vor declara curaţi ca lacrima şi-i vor spune că nu pot  interzice rudelor să facă afaceri chiar şi cu statul pentru că trăim într-o economie de piaţă în care fiecare firmă se descurcă. În ceea ce priveşte a doua promisiune şi anume aceea de a desfiinţa CNI mi se pare o măsură luată la disperare, care doar va muta scandalul de la această instituţie la direcţia din ministerul pe care-l conduce. Societăţile care au câştigat contractele de la CNI nu se vor lăsa, nu vor accepta să piardă milioanele de euro din aceste construcţii chiar dacă ele sunt inutile într-o astfel de situaţie economică şi vor da statul în judecată şi fac prinsoare că vor câştiga. Poate că ministru cu cele mai scumpe poşete ar fi trebuit să se aplece mai mult la valoarea contractelor câştigate deja, dar mai ales la valoarea de la finalul construcţiilor care depăşeşte cu mult pe cea iniţială la care a fost încheiat contractul. Desfiinţarea unei instituţii nu face altceva decât să mute angajaţii dintr-un loc în altul chiar dacă câţiva dintre ei se vor pierde pe drumul transferului. Dar dincolo de aceste suspiciuni aştept cu interes reformele din acest minister pentru că sunt singurele anunţate public. În rest transportul unor pensionari din Galaţi în Bucureşti şi legarea lor cu lanţuri în faţa instituţiilor statului mi se pare aiuritoare şi menită doar să facă spectacol. Dacă e să ne taie la toţi sunt sigur că o vor face indiferent de câte lanţuri avem în dotare sau de câţi pensionari vom transporta cu autocarul. Azi se va decide în sfârşit care şi cât va avea de acum încolo în buzunar.  Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că pentru mulţi ani de acum înainte vom avea din ce în ce mai puţini bani şi din ce în ce mai puţine oportunităţi de a-i câştiga. Pentru câţiva aleşi ai sorţii indiferent de culoarea lor politică lucrurile se pun altfel!