(sau despre cum se fabrică meritele în România)

Nu e leac (cel puţin deocamdată) pentru „merituoşii“ care îşi fabrică „meritele“. Se stă cu mâinile în sân şi se acceptă biografii confecţionate la comandă, cariere „loz în plic“, diplome obţinute pe genunchi. Românul nu mai cunoaşte revolta. Eventual se face frate... cu celălalt, mult mai „merituos“ decât el, până trec amândoi puntea puterii. Dacă încerci să răstorni scenariile, punând mai presus de orice adevărul, cazi în ridicol. Şi nu te mai scoate nimeni de acolo. E riscant pentru oricine să te ridice, pentru că întovărăşirea îl descalifică. Nu te mai chinui să strigi, nu te aude nimeni şi de la ridicol la nebunie nu e decât un pas.

Ce să faci, mă întrebi? Cum, ce să faci? Asişti la marea isterie a hârtiilor, răbdătoare, chinuite, schingiuite procustian. Dau bine, chiar foarte bine biografiile fără destin. Eşti cineva, deşi eşti nimeni. Numai hârtia te poate credita. Eşti, pentru că este ea, hârtia. Îndură, fără sfială, doctoratele, masteratele, perfecţionări, toate realizate în 4 luni, 3 săptămâni şi două zile. Ultimele două „nu se pun“, pentru că sunt destinate călătoriei până... spre centrul lumii (ne)academice. Şi uite-aşa eşti fără să fi existat vreodată licenţiat în ceva, specializat în altceva. De toate şi nimic. Reţeta e rapidă şi îndrăzneaţă: instant sau 3 în 1 (licenţa, masterat, doctorat într-un timp record). Dai doar examenele, nu mai citeşti, nu te mai informezi. Te prezinţi în faţa comisiei, eşti epuizat de efortul alergării prin viaţă. Îţi multiplici performanţele în ritm de zapping...

Îţi ajunge un top de hârtie în anul acesta. Nu exagera! Vin vremuri mai bune: de la 3 în 1 la 2 şi un sfert. Ai devenit doctor în ştiinţe într-un timp record. Îţi vei depăşi performanţa cu siguranţă, de vreme ce nimeni nu te poate concura. Şi pe lângă lipsa de competiţie şi de competitori, ai ce nu au alţii: hârtii, multe hârtii. Te vor îngropa în curând, dar şi de aici vei ieşi învingător. Vei primi o altă hârtie care să te declare „merituos“ pentru „meritul“ de a fi „meritat“ un asemenea sfârşit. Şi uite-aşa stau lucrurile cu viciile nepedepsite şi cu fabricanţii destinelor prefabricate.