Abia acum mi-am dat seama ce este în neregulă cu cântăreții români: nu e atât că nu știu să-și trăiască viețile de vedete. Mult mai grav este că nu au învățat încă să moară. După cum am văzut la cazuri mai celebre din străinătate, nemurirea îți este asigurată simplu, cu o moarte cu mult fast autoindusă prin sinucidere. Musai la o vârstă cât mai fragedă. Dacă se poate fix la 27 de ani (ca Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison, Kurt Cobain și, mai nou, Amy Winehouse) e perfect.

La noi doar Mădălina Manole mai ține stindardul sus, cu o moarte prematură. Și aia cu o substanță deloc potrivită: un îngrășământ. Nu avem poezie nici în sinuciderile cele mai tragice. Păi, rebelii se doboară cu cocktailuri de amfetamine, cocaină, heroină, extazy, acid și ketamină, iar noi luăm soda caustică și săpun de casă. Cât despre ceilalți, ce să mai spunem? Se chinuiesc până la vârsta a patra, când ne părăsesc din cauze mai mult sau mai puțin naturale, după zeci de ani în care nimeni nu mai auzise nimic despre ei, cu excepția faptului că unii erau alcoolici.

I-am rugat pe cititorii revistei Kamikaze să ne facă o listă de personalități ale showbiz-ului care ar putea să le calce pe urme marilor rockeri. Am primit variante destul de satisfăcătoare. Pe lângă alea optimiste, cu maneliști, ni s-au mai sugerat că ar putea să se sinucidă: Ștefan Hrușcă - cu o supradoză de ler, Mirabela Dauer - cu un mix puternic din cele mai bune hituri ale ei, Fernando de la Caransebeș, Narcis Iustin Ianău, Adrian Copilu Minune – dacă-i face și lui cineva o liniuță pe taburet, Simona Senzual – prizând de pe burta burtoșilor, Fuego – cu supradoză de aurolac, Ricky Dandel și unul care nu a reușit deocamdată decât să adoarmă mai adânc – solistul de la Omul cu Șobolani.

La prima vedere, inițiativa ar putea părea morbidă. Dar încercați să gândiți ca un artist care vrea să intre în istoria muzicii: nu e nimic morbid în a deveni nemuritor, chiar dacă o faci murind, până la urmă.