“Bună ziua, my name is Roberta Anastase and I'm coming from the country where Danube makes its <-xml:namespace prefix = st1 ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" />Delta, Romania.” Acesta era discursul de prezentare al Robertei Anastase, la concursul Miss Univers 1996. Era pe vremea când participantele la astfel de concursuri visau lucruri ambigue şi naive. Voiau să nu mai fie foame în lume şi să se facă asistente ca să le dea să mănâncă la toţi copiii din Africa. Asta pe scenă. În particular, aveau, sunt convins, ambiţii mai mărunte. Se vedeau fotomodele, după care sperau să aibă suficienţi bani încât să se poată retrage la casa lor. A lor, a soţilor care le vor fi luat când dimensiunile s-ar fi îndepărtat inacceptabil de cele ideale.

În România, însă, o fostă miss a ajuns al treilea om în stat. Spuneţi şi dumneavoastră, nu-i ăsta un exemplu care bate orice vis american- O domnişoară pe care răutăcioşii ar numi-o prostuţă, cu o engleză catastrofală, care zâmbeşte frumos de pe un podium, ajunge să devină nu doar un om foarte important în stat, ci o adevărată problemă naţională. Roberta Anastase e un incontestabil model de succes. Buturuga mică transformată în car mare (fără apropouri fizice) după o ascensiune politică specific balcanică.

Şi mai ziceţi că nu e mişto în România- Care e, oare, tărâmul tuturor posibilităţilor, dacă nu ăsta, unde oricine poate răzbate exclusiv datorită meritelor personale- Ăsta e capitalism, fraierilor!