Mă amuză această eternă suspiciune care planează, oarecum justificat, asupra presei de opinie. Indiferent că articolele sunt despre politică, economie, inginerie, sport sau astrologie, sigur vor exista cel puţin doi-trei exaltaţi care te vor acuza frenetic de partizanat pro-PDL sau, dimpotrivă, anti-Băsescu. Nici nu ştii ce să mai faci, cum să mai scrii, pe cine să mai înjuri, ca să încerci cât poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Eu am găsit soluţia. Voi face două texte despre mitingul sindical desfăşurat azi în Piaţa Costituţiei. Nu doar poziţiile specifice celor două tipuri de presă intenţionez să le copiez, ci şi vocabularul. Să vedem...

a) Din perspectiva pro-Opoziţie şi anti-PDL: România a ieşit în stradă azi, 16 martie. Mii de manifestanţi disperaţi şi complet neafiliaţi politic au protestat cu ultimele fărâme de demnitate pentru căderea Guvernului şi, nu în ultimul rând, pentru o viaţă mai bună. Protestatarii au fost încurajaţi de versurile excepţionalei formaţii Moromeţii, versuri izvorâte parcă din piepturile a milioane de români care s-au săturat să fie conduşi de şleahta lui Băsescu. Mitingul de astăzi a demonstrat că o ţară întreagă vrea ca gaşca portocalie să plece şi, în fine, sistemul să fie curăţat. Disperaţi, cetăţenii au plecat mai devreme acasă pentru că trebuiau să-şi hrănească copiii şi să prindă ultimele autobuze, cele mai ieftine, către oraşele lor.

b) Din perspectiva pro-PDL şi anti-Opoziţie: Deşi era o zi frumoasă de martie, doar 3785 de români (cu tot cu şoferii de autobuze) au răspuns astăzi chemărilor disperate ale liderilor de sindicat şi-ale politicienilor din USL şi s-au adunat (vorba vine, că erau prea puţini ca să se cheme ”adunare”) în Piaţa Constituţiei. Manifestanţii au fost extrem de dezamăgiţi de concertul hip-hop complet neinspirat susţinut de o formaţie obscură. Ei se aşteptau să bage măcar două-trei dansuri ale pinguinului până la ora 12:30, când aveau programată părăsirea pieţei şi împrăştierea pe la terasele, outlet-urile şi hypermarketurile cu reduceri din capitală. Numărul extrem de redus de persoane aşa-zis nemulţumite a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că acest puşti imberb, Ponta, şi-acest chiulangiu coafat, Antonescu, nu se pot compara în veci cu animalul politic cu privire senină de copil, Traian Băsescu.

E bine aşa, flăcăi? Alegeţi-vă voi o relatare care vă place de mai sus. Hai, noroc bun!