În 1271 apare prima menţiune documentară a oraşului Braşov.

În 1856 in numele conaționalilor săi, Nicolae Golescu a adresat plenipotențiarilor Marii Britanii, Franței și ai Regatului Sardiniei la Congresul de la Paris, un memoriu în care cerea unirea Moldovei cu Muntenia într–un stat independent, sub garanția marilor puteri europene.

În  1932 a avut loc Masacrul de la Pădurea Olănești.

Masacrul de la Pădurea Olănești

Masacrul de la Pădurea Olănești sau Masacrul de pe Nistru a avut loc la data de 23 februarie in anul 1932. Aici aproximativ 40 de români din Transnistria au fost uciși de către trupele sovietice in timp ce încercau să treacă granița din URSS în România. Acesta intampare este foarte puțin cunoscut si a avut loc înaintea ocupării Basarabiei în 1940.

Românii transnistreni erau deseori arestați, torturați, persecutați, executați, sau deportați în lagărele Siberiei. Foarte multi incercau sa treaca granita in Romania,  pentru a opri această fugă generalizată, detașează în Republica Autonomă Moldovenească Sovietică agenți GPU și trupe speciale pentru a zăvorî frontiera.

Pe 23 februarie 1932, la ora douăsprezece noaptea, în dreptul localității Olănești, de pe țărmul sovietic al Nistrului, se aude zgomot de mitraliere și de grenade, acestea durează circa 20 minute. Nu după mult timp pe malul românesc apare un grup de douăzeci de refugiați moldoveni îngroziți, supraviețuitorii masacrului, cu privirile dezorientate, 8 dintre ei fiind răniți de gloanțe. Acestia au povestit că au fost mai bine de șaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului, dar au fost surprinși de grănicerii sovietici care au deschis focul către grup. Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au murit. Prinși în focul mitralierelor care secerau vieți omenești, supraviețuitorii au luat-o la fugă, printre ei se aflau femei și copii.

Parlamentul României nu a putut lua măsuri concrete deoarece sovieticii tratau toate aceste acuze drept propagandă capitalistă.