În 1920 s-a finalizat Congresul Ostaşilor Moldovei, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia  Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus.

  În 1921 s-a născut ultimul  rege al României, Regele Mihai I decedat la 5 decembrie   2017

  În 1940 Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării sunt înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri: Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

Regele Mihai I

Născut la 25 octombrie 1921, în Castelul Foişor de la Sinaia şi botezat în rit ortodox după numele voievodului Mihai Viteazul. Mihai este fiul lui Carol al II-lea din căsătoria cu Elena a Greciei, singura recunoscută de statul român şi Casa Regală. Mihai a mai avut un frate vitreg mai mare, Mircea Lambrino, rezultat din relaţia lui Carol cu Zizi Lambrino, nerecunoscut de Casa Regală a României.

După a treia renunţare la tron a tatălui său, Principele Carol, îi revine sarcina ingrată de a cârmui o ţară aflată în derive. Prima dată a urcat pe tron la vârsta de numai şase ani, pe 20 iulie 1927, deoarece tatăl său renunţase la prerogativele de moştenitor al Coroanei. Fiind minor, atribuţiile regelui au fost exercitate de o Regenţă. Treptat, această instituţie şi-a pierdut din autoritate, iar Carol al II-lea a profitat de divergenţele existente între formaţiunile politice şi pe 8 iunie 1930 a fost restaurat pe tronul României. Acest act a îmbrăcat forma unei lovituri de stat deoarece Constituţia prevedea clar că regele domneşte pănă la moarte sau până la abdicare, iar regele Mihai era în viaţă şi nici nu abdicase.

La aproape nouasprezece ani, Mihai depune pentru a doua oară jurământul de credinţă faţă de naţiune şi Parlament, asumându-şi un rol istoric pe care a ştiut, fără îndoială, să-l joace cu demnitate şi curaj.

Actul curajos de la 23 august 1944 a fost opera tânărului Mihai I. România se alătură aliaţilor tradiţionali, determinând scurtarea războiului cu şase luni şi cruţarea a zeci de mii de vieţi omeneşti.Fortat să recunoască guvernul comunist, condus de Petru Groza (6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), Regele face demersuri disperate în vederea limitării pericolului roşu în România. Acţiunile sale diplomatice sunt sortite însă eşecului. După ,,greva regală” din august 1945 – decembrie 1946, Regele Mihai I este obligat să recunoască alegerile din noiembrie 1946. La 30 decembrie 1947, Mihai I este forţat să semneze actul de abdicare.

Mihai a primit un paşaport pe numele Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen. În ziua de 3 ianuarie 1948, împreună cu regina-mamă Elena, si alte 33 de persoane din serviciul Casei Regale. În plină noapte, trenul a trecut graniţa de stat a României, întreptându-se spre Elveţia, unde şi-a stabilit domiciliul.

Viaţa în exil nu a fost usoara, iar Inima lui Mihai era la Romania. Pe 10 iunie 1948, s-a oficiat în Palatul Regal din Atena căsătoria dintre Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen şi Ana de Bourbon-Parma. Împreună au avut cinci fete: Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria. Pentru a-şi câştiga existenţa, Mihai şi Ana au construit o fermă de pui şi un mic atelier de tâmplărie. 

Deşi regele şi-a manifestat dorinţa de a reveni în ţară încă din 1990, acest lucru i s-a permis abia doi ani mai târziu cu ocazia sărbătorilor de Paşte. La sosirea în Bucureşti, familia regală a fost întâmpinată cu entuziasm, peste un milion de persoane ieşind să îl aclame în stradă. Popularitatea regelui Mihai l-a îngrijorat pe preşedintele Ion Iliescu. Acesta a interzis familiei regale să mai revină în România. Urmatoarea vizita in tara a lui Mihai a fost abia la sfârşitul anului 1997.

În data de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția.

Regele Mihai a fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.