În 1633 s-a născut cronicarul moldovean Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al XVII-lea.

În 1821 a avut loc întîlnirea dintre Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti pentru divizarea autorităţii în judeţele Munteniei. În ciuda unor grave divergenţe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia judeţele Valahiei dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia şi judeţele Valahiei de campie, sub cea a lui Tudor Vladimirescu.

În1866 locotenența domnească, instituita dupa abdicarea Principelui Cuza, publică Proclamația către popor, prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire, sub numele de Carol I.

Miron Costin

Miron Costin s-a născut în anul 1633, a fost un boier, diplomat, dregător și important cronicar moldovean. Acesta a fost căsătorit cu Ileana Movilă, nepoată a domnitorului Simion Movilă. S-a înrolat în armată în 1651. Urcă rapid scara ierarhică, devenind paharnic, apoi pârcălab de Hotin și participă în 1659 la campania împotriva lui Rakoczi în Transilvania.

Debutează ca poet cu versuri despre primul Descălecat, tipărite în Psaltirea în versuri a lui Dosoftei. Tot din această perioadă datează, probabil, poemul Viața lumii. Dar, principala operă care îi fixează lui Miron Costin un loc marcant în istoria literară, este Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, scris în 1675. Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neîntitulate, iar acestea în paragrafe, numite „zaciale”, şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui Ştefăniţă Vodă Lupu şi înmormântarea sa.

Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Marele cărturar  sfârșește în 1691 sub securea călăului în apropiere de Roman.