“Sfânta biserică este locul de întâlnire a noastră cu Dumnezeu”!

-Rep. ÎPS Voastră,ce sentimente şi ce emoţii trăiţi la întâlnirea cu credincioşii în “Casa lui Dumnezeu”?

-Sfânta biserică este locul de întâlnire a noastră cu Dumnezeu. Este “Casa Lui Dumnezeu”! Aşa o numim în Sfânta Scriptură, cum Însuşi Mântuitorul Hristos o numeşte: “Casa Tatălui Meu”! Pentru că aici îl cinstim pe Dumnezeu, şi ori de câte ori îl chemăm, El ne ascultă rugăciunea noastră, ne primeşte suspinul nostru. Purtarea de grijă a sa se revarsă asupra noastră, asupra familiilor şi asupra caselor, şi asupra gospodăriilor noastre.

-Rep. Suntem într-o perioadă de post şi de smerenie, când cele pământeşti pălesc înaintea celor sfinte şi dumnezeieşti,ce ne sfătuiţi să facem şi să căutăm cu ardoare?

-În cuvintele din Evanghelie regăsim de multe ori şi frământarea noastră sufletească, aşa cum trebuie să procedăm ca să moştenim Împărăţia Lui Dumnezeu. E o întrebare pe care ne-o punem mereu şi pe care am avut-o de multe ori în minte. Acolo, la Dumnezeu, nu sunt de valoare lucrurile pământeşti, pentru care ne ostenim ziua şi noaptea! Ba, de multe ori, ne pierdem sănătatea, de multe ori ne pierdem chiar libertatea, pentru aceşti bani nefericiţi şi aceste lucruri care rămân în urma noastră! Dar, dacă ne ostenim ca să agonisim cele necesare pentru viaţa veşnică, acele lucruri, nici molia nu le mănâncă, nici furii nu le fură, toate sunt păstrate până atunci când vom trece de aici în Împărăţia Cerurilor.

-Rep.Cum putem lupta mai bine şi mai eficient împotriva ispitelor veacului şi a tuturor pornirilor care denaturează omul?

-Poruncile Mântuitorului Hristos le găsim în faptele bune, când postim, când ne rugăm, când facem milostenie, când îl iertăm pe aproapele nostru, când venim la biserică. În aceste fapte, în aceste acţiuni, se regăsesc poruncile Lui Dumnezeu, care ne învaţă permanent să iubim sfânta biserică, să iubim facerea de bine, să iubim milostenia, să iubim rugăciunea şi postul. Luptăm împotriva diavolului numai cu post şi rugăciune. Orice soi de draci nu iese decât cu postul şi rugăciunea! A te lepăda de lucrurile trecătoare şi a te alipi de Dumnezeu este cel mai bun de făcut în lumea aceasta, iar dacă ne punem grija noastră în seama Lui Dumnezeu, este şi cel mai uşor.

-Rep.De multe ori pacea din sufletul nostru o vedem cu ochiul demonizat al ispitelor şi al poftelor, dar mi se pare că e o pace nefirească şi atinsă de un egoism al precarităţii!

-Aşa este, dar vom vedea toate acestea de îndată ce vom avea hotărârea de a lupta împotriva păcatului, aşa cum ne învaţă Sf. Apostol, “staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi”! De ne bântuie vreun gând rău, de ne apasă vreo poftă necurată, să luptăm împotriva acestora şi după aceea vom simţi gustul biruinţei asupra satanei, pacea care se aşează în sufletul nostru. Uneori înţelepţii ne învaţă ca pe fiecare zi să luptăm împotriva a ceva care ştim noi că este rău în sufletul nostru. Era un înţelept care a scris pe o carte toate păcatele pe care ştia că le face şi care îl robeau. Şi în fiecare zi se lupta împotriva unui păcat. Şi aşa, până la sfârşitul vieţii, a luptat împotriva tuturor păcatelor pe care le făcea şi de care era robit.

-Rep. Am constatat că sunt şi persoane care nu au tăria şi încrederea de a lupta împotriva păcatului, ce le puteţi spune pentru a căpăta curaj şi încredere în ele însele?

-E foarte important ca viaţa noastră să o dăm Lui Dumnezeu! Căci, ce este cu neputinţă la noi, oamenii, este cu putinţă la Dumnezeu, ne învaţă Domnul! Dacă ar trebui să luptăm împotriva duhurilor necurate, cine ar putea suferi? Cine ar putea să rabde, cine ar putea să biruiască pe aceia care sunt fără de trupuri şi de o răutate îngrozitoare! Cel care ne întăreşte pe noi, ne spune Sfânta Scriptură, şi ne-a dat puterea Duhului este Dumnezeu! El ne-a spus: “îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. Aveţi curaj, aveţi tărie, dar încredinţaţi-vă sufletele Lui Dumnezeu”! Cum spunem întotdeauna în Sfânta Biserică, toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, şi răspundem cu toţii: “Ţie, Doamne”!

-Rep. ÎPS Voastră, vedem atâtea cazuri de oameni care strâng averi considerabile, care pierd uneori simţul măsurii, oare, aceasta face parte din deşertăciunea sufletului omului?

-Aşadar, dacă dăm viaţa noastră Lui Dumnezeu, este ca şi când am spune Rugăciunea “Tatăl Nostru”, “facă-se Voia Ta”! Deci, să nu facem voia noastră, pentru că voia noastră este risipită. Dorim multe în lumea aceasta, dar un singur lucru ne trebuieşte, cum ne spune Mântuitorul, partea cea bună. Dorim să facem gospodărie frumoasă, dorim să facem multe lucruri pe-acasă, uneori nu avem odihnă, alteori nu avem sărbătoare, alteori nu avem duminică, alteori nu dormim suficient, ca să facem ceva, şi uităm de sufletul nostru, până vine moartea! Din experienţa noastră şi din ceea ce ni se spune de unii şi de alţii, constatăm că averile unor oameni lacomi rămâne la copii risipitori şi-au ajuns la duşmani. Atunci, când toate acestea pe care le agonisim noi, în duminici şi în sărbători, când trebuie să venim la biserică, cui vor rămâne?

-Rep. În concluzie, ÎPS Voastră, vedem că Dumnezeu este omniprezent şi nedespărţit de tot ceea ce facem fiecare, dar, oare, suntem noi pregătiţi să-L întâpinăm aşa cum se cuvine, să-L primim în Casa sufletului nostru?

-Nu numai ca învăţătură, ci, şi ca Evanghelie Dumnezeu este în lume, în biserică, El este prezent în fiecare, de la naştere, de la botez şi până la sfârşitul vieţii. Aşa cum spune Sf. Apostol Pavel, “nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine”, căci viaţa noastră o dăm Lui Dumnezeu, ori de câte ori spune, că viaţa noastră Lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Aşadar, n-am avea viaţă, n-am avea curaj şi n-am avea tărie, dacă nu L-am avea pe Mântuitorul Iisus Hristos înlăuntrul nostru, ca să putem spune: “Doamne, dacă nu te-am avea pe Tine în noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea cumplite nevoi”?. Dumnezeu face ca viaţa nostră să fie permanent o pregătire, pentru ca noi să ne bucurăm de roadele acestei vieţi.

Profesor, Vasile Gogonea