Sintagma aia cu presa care ar fi a patra putere în stat e una controversată. De exemplu, în privinţa presei politice (sau de actualitate, dacă vreţi), s-a demonstrat că nu se aplică. Dacă ar fi avut atâta putere presa, acum Mircea Badea ar bea cocktailuri cu Gâdea în Canare, bucuroşi că l-au schimbat pe Băsescu cu fantasticul lor organ de manipulare. Dar efectul a fost viţăvercea. Scârbiţii de Băsescu au ajuns să fie scârbiţi de adversarii lui Băsescu şi situaţia s-a echilibrat în mod neaşteptat.

Dacă este însă o presă care să aibă cu adevărat putere (dar manifestată doar pe perioade scurte, că adevărul iese la iveală până la urmă), aceea este cea sportivă. Poate şi unde masa de manevră are IQ mai redus şi-i mai uşor de mânat dintr-o parte în alta. Presa sportivă a reuşit, până acum, să facă mari mulţi jucători sau antrenori de doi lei. Cu jucătorii chiar e o afacere. Îl lauzi deşănţat pe d'alde Dică, Marius Niculae, Deac sau Răduţ, cluburile de care ţin îi vând pe câteva milioane bune şi tu, ziaristul care a turuit despre calităţile răpciugilor, primeşti, dacă nu bani, măcar recunoştinţa veşnică a proaspeţilor îmbogăţiţi, care se vor purta frumos cu tine începând de-atunci.

Uneori însă, presa sportivă nu urmăreşte profitul imediat când vorbesc de bine despre un rahat. Uneori (ba chiar deseori), ziariştii de sport sunt pur şi simplu proşti. Uitaţi-vă la foştii antrenori ai Stelei, categorie îngroşată azi de un nou fost – fiara Lăcătuş. Dar cel mai clar exemplu ar fi Anja Andersen, care timp de trei săptămâni a fost promovată intens în presă ca exploratorul civilizat venit tocmai din Copenhaga să-i înveţe handbalul pe băştinaşii români. Nu mai conteneau televiziunile de ştiri să ofere declaraţiile jucătoarelor de la Oltchim, care spuneau care mai de care cum au învăţat el în trei zile de la Andersen cât nu învăţaseră în restul carierei, de la toţi antrenorii pe care i-au avut. Ei, iată că azi marea Anja Andersen a fost dată afară. La timp, am zice. Raport calitate-preţ excelent. Păi, nu spuneau jucătoarele că în trei zile au învăţat de la ea cât într-o viaţă? Păstrând raportul, înseamnă că în trei săptămâni au învăţat cât în şapte vieţi. Suficient cât să ştie handbal cu ochii închişi, deci. n-are rost ca Anja Andersen să mai fie plătită cu un purcoi de bani, din moment ce misiunea ei la Vâlcea a fost îndeplinită.

Lipsa de competenţă ne distruge. Şi în presă acest fenomen este mai evident decât în oricare alt domeniu.