Gazul sarin nu are miros. Acționează lent și aproape pe nesimțite. Cu greu îl poți vedea măcar, îl poți confunda cu o ceață nu foarte densă de toamnă. Dacă nu auzi avioanele Suhoi 22 trecând pe deasupra capului, ca să-l arunce, ai putea practic să nici nu realizezi că ești victima unui atac cu arme chimice. Organismul tău, care în mod normal reacționează echilibrat la stimuli, intră într-o spirală vertiginoasă de pierdere a controlului. Ochi încep să-ți iasă din orbite. Plămânii ți se umplu încet cu lichid. Îți apar spume la gură și faci convulsii. Spre final, paralizezi. Sfincterele nu te mai ascultă, iar măruntaiele ți se golesc rapid, direct în pantaloni, sau mă rog, în ce porți. Toată această prăbușire a organismului are un singur deznodământ: moartea. Mori înecat, dar pe uscat.

Marți, în Siria, chiar guvernul Assad și-a ucis propriii cetățeni în acest mod inimaginabil. Aproape 100 de morți, o bună parte dintre ei copii. Atacul mortal a fost programat undeva în toiul dimineții, înainte ca victimele să apuce să se trezească sau să se dezmeticească. Era 6 dimineața. O filmare pe YouTube arată 12 copii așezați pe jos, în șir, luptându-se pentru viață și sufocându-se. Filmarea se termină cu toți cei 12 copii morți.

Câteva ore mai târziu, un nou atac lovește exact clinica unde erau tratate victimele primului atac.

Voluntarii de la Căștile Albe (o organizație din Siria care ajută victimele tuturor atacurilor, indiferent de ce tabără ar fi) s-au dus să ajute fără să știe că atacul fusese unul chimic. Mulți dintre ei au murit și ei, din cauza asta, pe loc.

De mai bine de patru ani, ONU și celelalte organisme internaționale sunt surde și oarbe la acest gen de măcel. Consiliul de Securitate putea să impună de mult guvernului sirian să furnizeze Alianței toate detaliile legate de zborurile autorizate: planuri, jurnale de bord, numele comandanților misiunilor etc. N-au făcut-o. Abia marți seara au promis c-o vor face. Dar probabil n-o vor face.

Teoretic, asta se întâmplă pentru că Alianța e acolo să se bată cu ISIS, nu cu guvernul Assad. Dar în Siria sunt cel puțin trei tabere: ISIS, rebelii și guvernul sirian. A treia este de departe cea mai mortală dintre cele trei și nimeni nu luptă împotriva ei. Din contră, guvernul Assad este încă sprijinit, în special de Rusia și de Iran, dar și de America și NATO, prin neimplicare.

Este cel puțin a treia oară când guvernul sirian încalcă tratatele și regulile de război folosind gaz sarin. Și vorbim doar despre dățile când atacul este demonstrat și recunoscut de ONU.

Singurul lucru care te ucide mai lent și mai pervers decât gazul sarin este PSD-ul.