Adevărata istorie a omului

V-ați întrebat vreodată de ce suntem atât de cruzi? Nu doar cu alți oameni, ci și cu mediul înconjurător. Atât de lipsiți de scrupule, atât de lacomi, atât de imuni la suferință și de incapabili să ne gândim la consecințele pe termen mediu și lung ale acțiunilor noastre? Omorâm tot, defrișăm tot, mâncăm carne ca niște bezmetici și chiar am dezvoltat teorii amuzante în care (ne) mințim că proteina din carne ne-a făcut ceea ce suntem.

Dacă sunteți curioși de ce suntem așa, e simplu: cumpărați cartea ”Sapiens: a Brief History of Humankind”, de Yuval Harari. Vă va spune tot ce aveți nevoie să știți.

Vă va spune, de pildă, că teoria conform căreia suntem făcuți să mâncăm carne e o imbecilitate. Timp de 95% din istoria sa, omul a fost la mijlocul lanțului trofic. Vâna foarte rar și, când o făcea, omora animale mici, care nu-i ofereau deloc mese copioase, nici cantitatea de energie necesară. În mare parte era, deci, vegetarian. Dar mai mânca ceva. Avea o nișă a lui, o specialitate, una similară cu a ciocănitorilor, care sfredelesc trunchiurile copacilor ca să găsească hrana. La fel făceam și noi când găseam scheletele unor animale vânate de marii prădători, apoi curățate de carne de strămoșii hienelor, șacalilor și ai vulturilor: luam osul, îl spărgeam cu o piatră și sugeam măduva.

Evident, eram vânați de majoritatea prădătorilor ceva mai mari decât o pisică. Asta a durat mult, vreo 2 milioane de ani. Abia în ultimii 100.000 am început să dezvoltăm armele necesare pentru a fi în vârful lanțului trofic. Dar trecerea a fost mult prea bruscă. Aveam know how-ul pentru a vâna orice, dar nu aveam maturitatea și înțelepciunea necesare. Marii prădători de azi le au, așa cum natura are metodele sale să pună la adăpost de eventualele excese ale acestora.

Marii prădători (animali) de azi s-au dezvoltat pas cu pas, treptat, foarte încet, de-a lungul a milioane de ani. Noi am făcut un salt uriaș și pripit, unul cu care ecosistemul nu a avut timp să se obișnuiască. Mai grav, nici noi nu am avut timp să ne obișnuim.

Leii sau tigrii sunt animale maiestuoase, calme, care nu fac excese, pentru că evoluția ”sănătoasă” le-a făcut să fie pline de încredere în sine. La noi, sutele de mii de ani petrecute în calitate de victime ale jumătate din savană, urmate de o perioadă fulgerătoare în care am devenit, din victime, vânători totali, s-au transpus într-o aproape comică (deseori și tragică) nesiguranță de propria poziție. Suntem temători și plini de complexe, iar asta ne face periculoși și cruzi. De aici și urmările dezastruoase ale purtărilor noastre. Dar mai multe aveți în carte. Sau poate și aici, într-un episod viitor.

Vizualizări: 294

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: