Cu siguranță ați văzut, pe mai toate site-urile și la toate știrile, că un toreador spaniol a fost ucis de un taur la o coridă. A fost prima oară când s-a întâmplat asta în ultimii 30 de ani. De obicei mor taurii. De fapt, a murit taurul și de data asta. Ucis ulterior. Ba mai mult, a fost ucisă și mama taurului; chestiune de tradiție, cică așa se face ca să se oprească ”linia ucigașă de sânge”. Hahaha, cine vorbește despre ucigași!
250.000 de tauri mor anual în coride. Un sfert de milion.
Taurii nu sunt animale agresive din naștere, nu sunt nebuni, nu o iau razna când văd roșu și n-au nimic cu oamenii, în general, indiferent că-s îmbrăcați în pelerine multicolore, că au bărbi sau că poartă pantaloni strâmți cu gleznele dezgolite. Cu două zile înainte ca taurul să fie ucis în ”sportul” din arenă, acesta este pregătit special pentru luptă și pentru a fi agresiv (dar confuz) în ea. Ochii îi sunt frecați cu vaselină pentru a-și pierde din vedere. În urechi i se îndeasă ziare umede, iar în nări bucăți mari de bumbac, care să-l împiedice să respire normal. În testicule i se înfige un ac. Doare, da. Picioarele și burta îi sunt unse cu o soluție foarte toxică (ceva apropiat de soda caustică) care îl împiedică să se așeze, dar în același timp îl face să-și țină cu greu echilibrul. Pe lângă toate astea, i se administrează droguri și laxative. Scopul torturii este ca, în ziua coridei, taurul să fie nervos (aici vom citi ”înnebunit de durere și de spaimă și disperat să se agațe de viață”), dar slăbit și dezorientat. Tratamentul ăsta se repetă de mai multe ori în cele două zile.
Abia apoi începe lupta finală. ”Lupta” în care taurul care a fost torturat în modurile acestea pe care sunt convins că mulți nu vi le imaginați până mai devreme este torturat suplimentar, de un așa-zis ”sportiv”, în uralele unor așa-ziși ”iubitori de tradiții”. Și moartea nu vine ușor. ”Lupta” în sine are vreo 5 etape și durează, în medie, jumătate de oră. Rareori taurul este cruțat (deși ar trebui să se întâmple de fiecare dată) cu o lovitură scurtă și fatală. De obicei pur și simplu moare de oboseală, de la prea mult sânge pierdut sau de frică. Mai ales de frică. Puneți-vă în locul taurului, n-ar trebui să fie foarte greu, dacă nu cumva sunteți psihopați. Și acum imaginați-vă frica. Nu durerea, pe aia poate nici n-ați mai simți-o. DAR FRICA! Ce film de groază făcut de oameni a putut să inventeze un personaj atât de odios, atât de lipsit de scrupule, încât să instaureze o asemenea frică într-o ființă care nu i-a făcut nimic rău și care nu vrea decât să trăiască (nici măcar nu are poftă să ucidă ca s-o facă, mănâncă iarbă și atât)? Eu cred că nu există. Omul este mult mai îngrozitor decât orice monstru imaginat de om.
Și toată povestea de mai sus se repetă de 250.000 de ori pe an, pe planeta asta. Și aproape nimeni nu face nimic. Ba mai rău ”tragedia” și ”crima” vine la știri și ajunge la noi toți abia când ucigașul este ucis, pentru prima oară în ultimii 30 de ani. Cum vă simțiți în legătură cu asta? Ce ziceți despre umanitate, despre scopul nostru aici, despre evoluție, despre locul unde vrem să ne creștem copiii? Mulțumesc, așa mă gândeam și eu.