Afacerea Agromec Băleşti – multe falsuri şi un miliard de lei

Fosta societate Agromec Băleşti, cea care a gestionat terenuri ale mai multor familii din comună până în 2002, este un exemplu bun pentru a explica cum câştigă unii mulţi bani în România, cu sprijinul autorităţilor şi instanţelor de judecată, cu falsuri grosolane. Dar, afacerea Agromec este mai mult un exemplu de luptă cu morile de vânt. Pe baza unor documente false sau interpretate greşit, eliberate de Primăria Băleşti sau instanţe, o firmă privată a spus mâna pe 10.000 de mp din zona Băleşti. De ani de zile familii din Băleşti sunt în proces cu firma care a preluat Agromec, nu pentru a recupera pământurile deţinute de zeci de ani, pentru că nu mai au speranţă, ci pentru o bucată de drum de acces. Un drum pe care, povesteşte o localnică, autorităţile l-au construit în 1985-1986 în numai două zile pentru că era anunţată vizita lui Nicolae Ceauşescu.

Pe timpul CAP-ului, pe terenul unde mai multe familii aveau grădini a luat fiinţă SMT, care a primit apoi numele de SMA, care a devenit Agromec Băleşti. După revoluţie, s-a ajuns la o înţelegere verbală cu localnicii pentru păstrarea Agromec în comună, pentru folosirea tractoarelor, plugurilor şi altor utilaje de lucrat pământul de care oamenii sperau să se folosească. În plus, ei primeau produse de pe urma terenurilor. Până în 2002, povesteşte Melania Ţavoc, lucrurile au decurs bine, după care localnicii, proprietarii terenurilor, nu au mai primit nimic şi nici nu au mai ştiut că proprietăţile le sunt furate. Director era pe atunci Constantin Oprea. El a început să evite oamenii pentru că era întrebat de produsele ce li se cuveneau. Locuitorii au mai văzut că în fiecare zi apar tot felul de persoane care nu inspirau încredere, dar şi mari politicieni şi pe atunci, dar mai ales acum. Oricum, în anii ce au urmat la Agromec nu s-a mai făcut agricultură, dar oamenilor li s-a luat pământul în mod abuziv. Niciuna dintre cele 9 familii care deţineau teren nu a primit bani, iar aceste proprietăţi au fost vândute fără acceptul proprietarilor. Oamenii au aflat abia în 2008 că terenurile nu mai sunt alte lor.

Tunul de la Agromec

Afacerea Agromec este unul dintre cele mai mari tunuri date în Gorj după revoluţie. Documentele arată că, în 2003, Constantin Oprea a luat împrumut de la Nicolae Tătaru un miliard de lei vechi. Oprea, cel care gestiona Agromec, se obliga să plătească în 45 de zile împrumutul. Evident, banii nu au fost plătiţi, iar Tătaru a pus mâna pe terenurile oamenilor, date în arendă la Agromec. Mai mult, firma 2x2 SRL, la care ne vom referi în continuare pentru că este cea care a cumpărat patrimoniul Agromec, are un proces verbal din 2003 întocmit de executorul judecătoresc Savu Talianu, pe care îl prezintă ca un titlu de proprietate. La Registrul Comerţului, Nicolae Tătaru apare ca proprietar al patrimoniului fostului Agromec în baza „titlului de proprietate nr 345 din 27.10.2003“. Culmea este că în baza acestui proces verbal şi a înţelegerii cu Constantin Oprea, Tribunalul Gorj, prin judecătorul Stelian Ulmet, a dat tot patrimoniul Agromec firmei 2X 2 SRL.  Subliniem că acel proces verbal este de fapt documentul prin care Tătaru l-a executat pe Oprea luând Agromec pentru că nu a dat miliardul înapoi. Pe 3 decembrie 2003, tot cu ajutorul acestui proces verbal a fost înscris terenul în Cartea Funciară. În toate documentele, acel proces verbal este numit în mod nelegal act de proprietate.

Falsurile de la primărie

Primăria Băleşti a dat lovitura finală cetăţenilor. Implicarea primăriei în afacerea necurată de la Băleşti este demonstrată de răspunsul la adresa nr 1003/22.09.1993, prin care primăria dă suprafaţa de 10.800 de mp fără să întrebe proprietarii. Melania Ţavoc a cerut la primărie cererea înregistrată de Agromec în 1993, dar şi procesul verbal al Comisie locale şi acceptul proprietarilor pentru a da terenul acestei firme. Primarul Aristică Paicu a răspuns că nici adresa  din 93, la care ei au răspuns, şi nici procesele verbale cu acceptul proprietarilor nu se mai găsesc în arhiva instituţiei. În plus, după consultarea registrului primăriei, Melania Ţavoc a descoperit că adresele invocate nici nu există sau există la alte date din lună. O altă anomalie este aceea că Tătaru a pus mâna pe 10.800 de mp la Băleşti, deşi un document eliberat în 1971 de Consiliul Popular Judeţean spune că Agromec are doar 7.000 de mp la Băleşti. De asemenea, documentele aflate în posesia Pandurul arată că instituţii ale statului, inclusiv primăria Băleşti, spun că terenurile aparţin oamenilor, nu firmei 2X2 SRL. Firma s-a făcut stăpână şi pe drumul de acces, despre care primăria Băleşti spune în 3 martie 2009 că este proprietatea comunei. În 2013, primăria Băleşti spune, din nou, că drumul este în proprietatea publică şi face legătura între DN67 şi fostul Agromec. Chiar şi aşa, firma îl cere cu tupeu în instanţă.

Nu vor terenurile, ci doar drumul spre ele

Agromec este cumpărat de firma 2 X 2 SRL, care este condusă de Nicolae Tătaru. Această firmă, care a pus mâna, în mod ilegal, pe aceste suprafeţe, fără acceptul proprietarilor, face un proces în instanţă pentru a lua drumul de acces spre Agromec. Oamenii nu au încercat să-şi recupereze pământurile, dar revolta a început pe un drum de acces din drumul judeţean spre sediul Agromec. Melania Ţavoc spune că această firmă, cu care s-a judecat ani de zile, a vrut să ia drumul de acces, care se întindea şi sub casa ei şi a fost ameninţată cu demolarea locuinţei. Ea a mai povestit că drumul de acces spre Agromec este pe lângă fostele silozuri ale CAP, iar drumul pe care-l folosesc pentru a ajunge la firmă este unul făcut în 2 zile, pe timpul comuniştilor, pentru a-l aştepta pe Nicolae Ceauşescu. Acest drum facilita ajungerea la Agromec. De suferit are familia Ţavoc, ce a stat ani de zile în procese cu această firmă din cauza unei bucăţi de drum de acces. Dacă Agromec va câştiga în instanţă acest drum, care nu aparţine firmei, ci localnicilor, care de fapt nu deţine nici un mp, ea va trebui să-şi demoleze casa.

Vizualizări: 213

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Justiție:

Citește și: