Se dă un viol banal. Există aşa ceva? Nu prea. De fapt, nici măcar în cadrul violurilor, un viol în grup purtat pe un câmp, timp de ore bune, ore în care fata a leşinat de mai multe ori de durere, nu poate fi considerat drept banal. Cumva, violul unei fete care ulterior a fost acuzată de ”reputaţie proastă” de către înşişi agresorii ei, susţinuţi de îngrijorător de multe voci din opinia publică, se aseamănă foarte mult cu actele teroriste de la Charlie Hebdo. Atunci, nişte oameni făcuseră nişte glume care (să zicem) erau jignitoare şi exagerate, aşa că oamenii jigniţi i-au omorât pe autorii jignirii. Cea mai scârboasă reacţie la acest eveniment incredibil, mai scârboasă chiar şi decât crima în sine, a fost atitudinea de tipul: ”Lasă, că şi ei şi-au căutat-o cu lumânarea”. Aşa şi cu fata asta. Se spune despre ea că era uşuratică şi se îmbrăca nu-ştiu-cum, de parcă asta ar putea scuza sau măcar explica, vreodată, o crimă oribilă. După mine, era la fel de grav dacă fata respectivă era măicuţă la o mănăstire din Moldova sau prostituată pe centura Vasluiului. O crimă odioasă rămâne o crimă odioasă şi oricine îndrăzneşte să sugereze că ar conta contextul sau că ar exista circumstanţe atenuante merită bătut cu un scaun ud; pe un câmp; de şapte vasluieni atletici.

Ce au făcut cei 7 ”fotbalişti ai comunei” învecinate cu Vasluiul este greu de egalat, în materie de odioşenie. Dacă încercaţi acum, pe loc, să vă gândiţi la o crimă care să vă scandalizeze la fel de mult, s-ar putea să mergeţi până la Holocaust cu imaginaţia şi memoria. Cu toate astea, ieri, la televizor, un al optulea violator, de data asta celebru, s-a alăturat celor şapte maimuţe. Numele celui de-al optulea: Mircea Badea.

Mircea Badea a făcut ce face orice începător care îşi face conştiincios tema la manipulare: a luat un caz cu puternic impact emoţional şi l-a reinterpretat astfel încât să-i servească propriei cauze, fără să fie el însuşi afectat de incredibilul primei situaţii, pentru că, nu-i aşa, este afectat de un singur lucru: de arestarea lui Dan Voiculescu. Aici şi voia să ajungă. Pe scurt, Mircea Badea a spus că i se par nişte jeguri cei care spun că justiţia a greşit neţinându-i în închisoare pe violatori pe timpul desfăşurării procesului, dar nu au spus că justiţia a greşit şi în cazul lui Dan Voiculescu şi că justiţia poate greşi, în general. Deci, da, pentru Mircea Badea, închiderea lui Dan Voiculescu este la fel de gravă ca neînchiderea a 7 violatori odioşi. Iar modul cum aceştia au fost ”lăsaţi liberi” este folosit de acest jeg ambulant drept exemplu suprem pentru modul în care justiţia poate să greşească. Doar că nu bucăţica de justiţie care a greşit în cazul violatorilor nu-l lasă pe el să doarmă noaptea, ci aceea care ar fi greşit în defavoarea stăpânului său.

Singurul aspect în care justiţia greşeşte cu adevărat grav, după părerea mea, este că nu impune nişte limite în spaţiul discursului public. Eu, un susţinător convins şi pe viaţă al libertăţii de expresie, am o convingere la fel de puternică în ceea ce priveşte necesitatea reducerii la tăcere a unui individ ca Mircea Badea. Pentru că ce a spus Mircea Badea ieri la televizor este aproape la fel de grav cu ce au făcut cei 7 violatori pe un câmp, la ceas de seară. Sau, în orice caz, are consecinţe la fel de grave, dacă nu mai grave. Pedepsirea celui de-al optulea violator nu va însemna nicidecum cenzură sau îngrădirea libertăţii de exprimare. Va însemna, în cel mai pur stil al dreptului, aşa cum este el înţeles şi folosit de la romani încoace, că s-a făcut dreptate.