Nu am informații certe, dar domnul care i-a scris ieri o singură strofă măritului conducător Ponta ar merita dat afară din partid. Chiar așa, să poți să te scremi doar patru versuri pentru o întreagă galaxie? Păi, bre, domnu' Cosma, dacă tot te-ai apucat și te-ai gândit că e bine să ieși în evidență, pentru galacticul Victor Ponta ar fi trebuit să-ți dai și ultima picătură de inspirație, și pe aia de transpirație. Trebuia să-ți iasă oda cel puțin cât Luceafărul, să porți numele liderului suprem prin toată Calea Lactee și înapoi, limba ta să zboare cu viteza luminii înspre bucile prea-luminatului.

Așa, o strofă-două, va fi obligată să-i scrie opoziția, nu tu, beneficiarul puterii. Uite, eu sunt anti-Ponta convins, și tot nu m-au lăsat să scap fără să-i dedic măcar trei strofe. A venit o Volgă neagră azi-noapte, în fața scării, și mi-au pus în vedere că un lirism interruptus la mai puțin de 12 versuri ar aduce asupra mea o pedeapsă aspră. Așa că m-am conformat. Ce să mai zic, nea Cosma, că mi-a ieșit și mai bine decât matale. Ia fii atent aicea:

”Gonești pe centură, mărit asteroid,
Și predici primarilor partea corectă,
Figuri marcante și noi în partid
Fac coadă la tine ca la cometă.

Ce credeți voi, plebea, că e ușor
Să fii meteor gonind printre studii,
Iar gravitația titlului de doctor
Să te tragă spre el până uiți de apud-ii?

Ești galaxie, dottore, dar și tu te rotești,
În centrul a tot e-o gaură neagră
Iar dacă-n ea ai de gând să te-oprești,
Vezi că-i Năstase, ia o viagră!”

Evident, dacă o să câștige doamna Udrea alegerile, abia atunci am pus-o. În calitate de băsist, voi fi obligat de noua stăpânire să-i dedic divei de Pleșcoi un volum de versuri de grosimea dexului, cu file subțiri și scris mic. Parcă-l și văd începând: ”Parveneam cu-anume țintă-n sus / Cu o sălbatică ardoare / Vedeam Pleșcoiul când m-am dus / Acum, că-i Băse la apus / Eu o să fiu al vostru soare.”