Am trecut la ura de iarnă

Ştiu, v-am mai spus. Adevărul e că este o obsesie a mea: timpul nu este constant, ci curge diferit în funcţie de câţiva factori. E dovedit. Astfel, pretenţia că putem ”măsura” timpul sau că îl putem împărţi în intervale regulate este, în mod clar, o iluzie. Chiar şi aşa, e mişto când dăm ora înapoi. Mai ales atunci când avem telefoane deştepte şi laptopuri care se dau singure înapoi. Joci poker la ora 3:59 şi te gândeşti cum te trezeşti la 9 ca să mergi la serviciu, când – pac!, din 3:59 se face 3:00. Cadou, pentru ăia de la masă care au pierdut până atunci: o oră în plus de joc. Dar staţi, că astea-s chestii personale.

Haideţi să ne imaginăm ce-ar însemna pentru România ca timpul să se poată da înapoi. Pariu că am face cu toţii aceleaşi prostii- Că, dacă ne-am întoarce în anii '50 cu mintea de-acum, ne-ar lua tot patruj' de ani să-l dăm jos pe Ceauşescu- La fel, după revoluţie, pariem că nici după 20 de ani nu vom fi scăpat de comunişti şi, mai rău, de securişti? Că vom muri de foame în anii '90 şi vom face credite pe care nu ni le permitem la începutul secolului XXI? Că şi-atunci vom cumpăra bilete la Ştefan Bănică Jr. şi îl vom vota pe Iliescu şi a doua oară? Că vom fi la fel de încântaţi de cultura americană şi vom lua tot cu ochii închişi orice modă de peste ocean, oricât de stupidă?
E încurajatoare ideea că te poţi întoarce în timp, dar pe români nu cred că i-ar ajuta cu nimic. Mai interesant ar fi, probabil, să ne ducem în viitor vreo 20 de ani, pe urmele previziunilor lui Brucan, să vedem dacă avem motive să fim optimişti. Deşi tare mă îndoiesc că ne va plăcea ce vom vedea în România din 2030.

www.mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 214

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: