De câteva luni de zile se tot vorbea şi se cerea remanierea Guvernului nu pentru că miniştrii erau neapărat incompetenţi ci pentru faptul că opoziţia îşi dorea orice ca să o aducă la putere, iar parlamentarii puterii se considerau ignoraţi de proprii miniştri.

La toate acestea s-au adăugat gafele miniştrilor  care n-au fost capabili să comunice cu populaţia în momente extrem de grele, cum sunt cele de acum, şi nici nu şi-au controlat subalternii să vadă ce acte normative promovează reuşind să isterizeze o parte influentă a opiniei publice. Deşi remanierea este apanajul primului ministru, Emil Boc n-a profitat de acest lucru ci s-a lansat într-o interminabilă consultare cu parlamentarii din propriul partid. La consultare s-au prezentat trei tabere care au reprezentat trei curente: tabăra care susţinea depunerea mandatului şi numirea unui alt premier care să-şi treacă miniştrii prin parlament, lucru destul de riscant; tabăra care dorea o remaniere uşoară, eventual cu Şeitan şi Funeriu sau Vlădescu şi tabăra care-şi dorea orice, dar tripleta BVB afară din Guvern.

Au câştigat ultimii prin bunăvoinţa ministrului Videanu, care s-a cerut singur afară numai ca să poată pleca şi Berceanu al cărui cap îl vroia mai multă lume. Dar să ne uităm cine a plecat şi cine a venit. A plecat  Dumitru, un tehnocrat căruia nu i se putea reproşa profesional nimic, fapt pentru care a şi fost angajat la Cotroceni şi a venit Valeriu Tabără, un politician versat adeptul plantelor modificate genetic, care a făcut lobby pentru porumbul şi soia modificată genetic, suspect de îndrăgostit de firma Monsanto, cea mai mare producătoare de seminţe modificate genetic din lume. La finanţe a plecat Vădescu, un finanţist excentric, cunoscut mai ales pentru faptul că e la pământ cu moralitatea de când s-a însurat cu fina sa şi fosta soţie a politicianului Boureanu. A fost un ministru contabil destul de cuminte în sensul că s-a ţinut de tăieri aşa cum s-a convenit cu creditorii. În locul lui a venit Gheorghe Ialomiţeanu, care nu are nici măcar şansa de a se ridica la nivelul lui Vlădescu. Un funcţionar mărunt într-o direcţie de finanţe publice, Ialomiţeanu pare un om fără viziune, dar poate că pentru această perioadă aşa ne trebuie. La comunicaţii a plecat Sandu pe care doar întâmplător ştiam că este ministru şi a venit alt domn, Vreme, la fel de cunoscut ca şi Sandu. De la economie a plecat Videanu, ministru şarmant, cu personalitate, cu mulţi duşmani, poate cu prea mulţi duşmani. A venit Ariton, un piteştean naturalizat în Sibiu, care a lucrat în administraţia publică în funcţia de prefect. Asta nu garantează că va fi un ministru al economiei bun! De la transporturi a plecat Berceanu, de fapt cred că a fost convins să plece, şi a revenit Boagiu cunoscută ca fiind pupila preşedintelui Băsescu. Nu cred că va face mare lucru, dar va rămâne în istorie pentru faptul că l-a detronat pe Berceanu. Practic aducerea în fruntea ministerelor principale a unor necunoscuţi doar pentru faptul că erau parlamentari ai PDL pare că a fost de fapt un fel de rezultat al unui şantaj făcut de parlamentarii PDL. Nu cred că actualul guvern, remaniat aşa cum este, va rezista până în vara anului viitor aşa că nici nu mă mir de ce PSD-ul ni-l tot bagă pe gât pe Victor Ponta pe post de viitor premier!