Anul 2010 se preconizează a fi mult mai greu decât 2009. Rezistenţa populaţiei la sărăcie, scăderea puterii de cumpărare, şomajul şi blocajul ne vor transforma în cobai pe care se vor încerca toate formele de rezistenţă. Din nefericire, toate formele sărăciei drastice care s-au abătut asupra noastră, mare parte dintre ele generate de politicienii români incapabili de previziuni şi adoptari de soluţii strategtice, vor produce efecte amânate. De ce? Pentru că anul acesta vom traversa două campanii electorale, ultima din toamnă fiind cea prezidenţială, în urma cărora iar va trebui să ne stabilim cârmacii care vor traversa valul sau vor eşua. Dacă nu ar fi fost campaniile electorale sunt convinsă că s-ar fi dat mai demult drumul la sărăcia cruntă care s-ar fi năpustit peste noi, aşa cum o va face anul viitor. Aşa, încă se mai poate respira! De ce este bătălia mare pentru prezidenţialele din toamnă, bătălie pentru care politicienii noştri sunt dispuşi să ne sacrifice confortul şi siguranţa, numai să se vadă la Palat!? Pentru că actuala coaliţie născută cu forcepsul se chinuie cumplit ca să reziste şi ne chinuie şi pe noi care asistăm neputincioşi la bătaia de joc, la nesimţirea şi la golănia de toate culorile politice. Nu se mai ţine cont de faptul că noi, prostimea în faţa căreia se joacă teatru de doi lei (vechi), i-am mandatat nu să ne umilească cu nepăsarea, ci să ne conducă spre alte zări, căci ăstea care ni se arată sunt sumbre de tot. Nu se mai ţine cont şi nu s-a ţinut niciodată de bunul simţ cu care, zic unii, te naşti, iar dacă nu-l ai la naştere este musai să-l dobândeşti prin educaţie! Nu se mai ţine cont de nimic, trimişii noştri pierzând rapid contactul cu realitatea care arată altfel decât cea pe care şi-au construit-o în minţile lor îmbâcsite de linguşeli, ambiţii, răfuieli, mitocănii, mahalagisme şi o mare, mare dorinţă de a-şi depăşi condiţia prin acumulări de averi.  Mult timp nu m-am dumirit ce-i desparte pe politicieni în partide politice, crezând ca orice om neavizat că departajarea pe formaţiuni politice ţine de doctrine, de idei, de convingeri, de tradiţii etc. Nici vorbă! Pe ei îi leagă şi-i desparte doar interesul material. Cât, cum, de unde şi ce mai e de luat sunt întrebările care le fac să se rotească ochii în orbite mai ceva ca girofarele de la SMURD. În ideea asta m-am întrebat de ce Patriciu îl urăşte atât de tare pe Băsescu? Am crezut că din cauza convingerilor sale liberale izvorâte din doctrina liberală, care nu s-ar potrivi cu cele democrat liberale, izvorâte din doctrina aferentă, dacă o fi apucat cineva să o conceapă la repezeală! Pe Patriciu îl mai dor şi acum urmele cătuşelor pe care crede el că i le-a pus Băsescu şi cu care l-a plimbat prin toată media, ca să vadă poporul şi popoarele că “nimeni nu e mai presus de lege”. În altă ordine de idei, anul viitor binele pe care i l-a făcut Năstase lui Patriciu în 2003, când i-a convertit datoria de peste 600 milioane de dolari a Petromidiei în obligaţiuni s-ar putea să se întoarcă împotriva lui. De ce? Pentru că, mai pe scurt, 2010 este anul când Petromidia ori plăteşte datoria de peste 600 milioane dolari convertiţi în 2003 în obligaţiuni, ori statul român le converteşte în acţiuni şi în acest fel este posibil să devină acţionar majoritar şi să-i ia borcanul cu miere din faţa lui Patriciu. Şi asta deși conu Dinu a operat de-a lungul timpului majorări de capital! Dacă la alegerile prezidenţiale din toamnă Băsescu va ieşi preşedinte, pot să fac prinsoare că varianta mea se va adeveri. Câtă profunzime doctrinară în bătălia politică, ce schimb de idei, câtă filozofie!