La şcoală, doamna învăţătoare îi întreabă pe copii ce ştiu ei despre cămila. Ionel răspunde:

– Păi, cămila este foarte rezistentă la sete!

Alt elev din prima bancă răspunde:

– Eu ştiu că ea e foarte rezistentă la cărat greutăţi!

Bulă agitat din ultima bancă stătea cu mâna ridicată de ceva timp; voia şi el

să răspundă la întrebare.

– Doamna învăţătoare eu ştiu despre cămile că sunt vagaboante!

– Bulă, zice învăţătoarea, nu ţi-e ruşine! Cum poţi să spui aşa ceva de faţă cu

 toţi copiii! Ce înseamnă asta? Cum adică cămilele sunt vagaboante? Cine ţi-

a spus ţie aşa ceva?

– Pai cum, doamna învăţătoare, nu umblă ele cu toţi arabii?

................................

Un câine-lup se întâlneşte cu un urs.

– Tu ce eşti? întreabă ursul.

– Câine-lup.

– Cum aşa?

– Păi, mama e câine şi tata e lup. Da’ tu ce eşti?

– Urs furnicar.

– Auzi, tu mă crezi tâmpit?

................................

O babă era într-un autobuz şi de câte ori trecea pe lângă o biserică de atâtea ori se închină la ea. Şoferul autobuzului îi zice:

− Mătuşă, tocmai am trecut pe lângă o clădire. De ce nu te închini şi la ea, că e tot din acelaşi material ca biserica.

Atunci mătuşa îi zice:

− Tu pe nevasta ta o săruţi?

− Da!

− Pe buze?, întreabă mătuşa.

− Da!

− Dar în fund de ce nu o pupi, că e tot din acelaşi material…?