Un singur locuitor din Urdari a trecut de vârsta de 90 de ani. Barbu Popescu, unul dintre supravieţuitorii celui de-al Doilea Război Mondial, locuieşte împreună cu fiul său şi cu soţia acestuia. De fiecare dată când este întrebat de perioada petrecută pe front veteranul de război, ajuns la vârsta de 96 de ani, începe să plângă. Ororile războiului l-au marcat pentru totdeauna pe bătrânul care se deplasează acum doar cu ajutorul unui ciomag.  

Din cauza vârstei înaintate, Barbu Popescu vorbeşte cu greutate, multe cuvinte fiind înţelese numai de acesta. Luni de zile a stat îmbrăcat în uniforma militară pe câmpurile de luptă, unde a mâncat numai cartofi cruzi şi a băut numai din ochiurile de apă. „A plecat la armată la 22 de ani. Atunci era obligatoriu să faci armata, nu ca acum. Nici nu se căsătorise, pe soţia sa a cunoscut-o când s-a întors. A avut şapte copii, dar soţia sa a murit”, spune fiul său. Despre zilele petrecute pe frontul de luptă, la Sevastopol, acesta spune că era greu. „Era greu. Mâncam cartofi cruzi, aşa cum îi scoteam din pământ. Doar curăţam pământul de pe ei şi îi mâncam. Unde puteam să îi coacem, la stele- Am luptat la Sevastopol I şi la Sevastopol II”, îşi aminteşte bătrânul. Şase luni de zile bătrânul care a cunoscut ororile războiului nu şi-a dat jos uniforma militară. „Stăteam încălţat zi şi noapte în cizme şi beam apă din  ochiuri de apă. Era pustiu acolo, nu aveam ce să mâncăm. Scotoceam pământul după mâncare. Găseam cartofi şi rădăcini şi  mâncam. Nici apă nu aveam să bem”, îşi mai aminteşte Barbu Popescu. Mulţi dintre camarazii de arme şi-au găsit sfârşitul împuşcaţi. Plângând, veteranul de război povesteşte cum era să fie împuşcat când trecea un deal. „Când era să trec un drum de deal am auzit împuşcături. Am fost rănit la ochi şi la picior. Doar eu am mai rămas…”, mai spune acesta.

Înfiat la cinci ani

Membrii familiei povestesc că nici viaţa trăită înainte de război nu a fost una uşoară. Înfiat la vârsta de cinci ani de zile, Barbu Popescu nu îşi mai aminteşte cum arătau părinţii săi naturali, care l-au lăsat pe drumuri. „A fost înfiat când avea doar cinci ani de zile. Mama sa l-a lăsat pe drumuri când avea doar cinci ani de zile. Mama sa vitregă era o femeie rea, care îl bătea tot timpul. Acum noi mai avem grijă de el. Mai face şi el treabă prin gospodărie…”, spune fiul acestuia.