Dacă Viena e plictisitoare și plină de proști, Budapesta recunosc că m-a impresionat. Mi-a plăcut atît de tare încît o să militez pentru cedarea Ardealului ungurilor. Dar ce zic eu Ardealul? Să le cedăm toată România! Noi le dăm peisaje și resurse naturale, ei ne dau cultură, civilizație și (încă niște) femei mișto. Mi se pare un tîrg corect.

Viena e moartă, e mare, e pătrățoasă și e complet lipsită de suflet. Viena e ca nemții. Budapesta e cu totul altceva. Budapesta mișună și trăiește, e ceva între Praga și Barcelona (chiar dacă ceva mai nașpa decît fiecare din cele două). Pînă și Dunărea e mai frumoasă în Budapesta (la Viena seamănă cu Dîmbovița). Iar istoria cu cele două orașe pe vremuri despărțite de fluviul care acum le unește într-unul singur e fermecătoare (zău că merită să te faci de căcat și să te bagi la un tur cu vaporașul ca s-o auzi).

După doar jumătate de zi petrecută în Budapesta, un singur gînd îmi stăruie în minte: de ce dracu ne supărăm cînd confundă cîntăreții străini Bucureștiul cu Budapesta? E ca și cînd Oana Roman s-ar supăra că o confundă lumea cu Scarlet Johansson.