Clipa nu e departe. Toate filmele apocaliptice de la Hollywood nu vor fi putut surprinde adevărata dramă a României cuprinsă de criză. Puţinii oameni rămaşi în viaţă şi care nu au înnebunit vor fi terorizaşi de hoardele de indivizi dezumanizaţi care vor hălădui pe străzi dezbrăcaţi şi îşi vor trăi din jaf şi canibalism. Doar că aceste fiare nu vor fi nici mutanţi, nici vampiri, nici vîrcolaci. Altă specie va prelua controlul lumii prin teroare: bugetarul. De cîteva luni încoace, bugetarul e duşmanul. Bugetarul, această entitate diformă şi lipsită de personalitate proprie, este prea bine plătit, munceşte prea puţin şi, în general, este prea mult. Toată ura se îndreaptă către el, cel cu 750.000 de capete şi 1.500.000 de picioare, pentru că el este singurul vinovat de toate. Din cauza lui mor pensionarii, el îi disponibilizează pe mineri şi tot el, fiorosul bugetar, taie cu caninii ascuţiţi din salariile profesorilor. Din fericire pentru toţi cei care îi sar la beregată, bugetarul nu poate reacţiona, pentru că este fiinţa perfect mediocră. Fără reacţie, fără atitudine, fără un discurs coerent. Bugetarul nu are sindicate, nu are rude şi, mai ales, nu are dreptate.

Şi, încet-încet, o nouă ură de clasă tinde să se ivească. O formă nemaivăzută de rasism se insinuează în sufletul românilor tot mai înfometaţi. Urăsc bugetarul. În curînd n-or să-l mai lase în baruri şi vor refuza să meargă la aceleaşi cinematografe cu el. Doamne fereşte să nu se facă şi nişte lagăre. Bugetarul ar fi prima lor ţintă.

mantzy.wordpress.com