Cu toată străduinţa sindicatelor şi a opoziţiei de a scoate lumea în stradă pentru a crea presiunea socială care să ajute la căderea Guvernului eu cred că nu se va întâmpla nimic. Asumarea răspunderii Guvernului pe legile care ne micşorează salariile şi pensiile se va desfăşura relativ în linişte, iar operaţiunea va fi însoţită de tradiţionalele discursuri ale lui Antonescu, care va cere căderea Guvernului şi ale lui Ponta, care care-i va cânta în strună. Că ne place sau nu poporul român se va încăpăţâna să reziste şi cu mai puţini bani până într-o zi când nu se va mai putea. Aici e toată şmecheria. Dacă guvernanţii vor putea sesiza limita de la care nu se mai poate decât către cimitir poate îţi vor scăpa scaunele dacă nu va fi prăpâd chiar şi fără ajutorul opoziţiei sau sindicatelor. Ministrul Şeitan a făcut previziuni înfiorătoare de genul că dacă măsurile care se vor aplica în curând nu vor duce la rezultate tăierile de salarii vor merge până către 60% în anul următor. După mintea lui cred că ar trebui să venim la serviciu şi să mai aduce şi bani de acasă ca să putem să ne luăm chenzina la timp. A doua variantă exprimată tot de Şeitan este aceea conform căreia dacă măsurile se vor dovedi viabile s-ar putea ca anul următor să ne crească salariile şi pensiile cu exact cât s-a tăiat acum cu o singură condiţie; bugetarii excedentari să plece acasă. Nu cred o iotă din a doua variantă pentru că niciodată când statul a luat n-a mai dat. Indiferent care din variante se va dovedi sau nu viabilă actualul Guvern nu cade, dar se reformează singur. Zic aşa pentru că noua mişcare politică pusă la cale de PDL le dă miniştrilor şi altor demnitari posibilitatea să aleagă între afaceri cu statul  şi politică. Profitând de acest lucru miniştri vizaţi probabil că se vor retrage din politică pe motiv că se vor ocupa de afaceri, iar în acest fel se va produce o remaniere elegantă care nici nu va da satisfacţie opoziţiei. Greva generală pe termen nelimitat nu va impresiona politicul pentru că este imposibil ca atunci când s-au luat măsurile dure să nu se fi avut în vedere că bugetarii şi pensionarii vor ieşi în stradă. Cei care vor profita vor fi liberalii şi social-democraţii care se vor întrece în a ne plânge pe umăr deşi şi ei sunt cei care ne-au adus în situaţia de acum. Nu cred în lacrimile liderilor de sindicat, ale politicienilor şi nici măcar ale lui Băsescu pentru că niciunul n-a trăit într-o altă parte decât într-o Românie care o luase în jos de mai mult timp. Întotdeauna opoziţia o să critice puterea iar puterea o să dea vina pe fosta putere şi actuala opoziţie. Liderii de sindicat nu fac altceva, de ani buni, decât de a se afilia la unul  sau altul dintre combatanţi. În rest aştept cu interes primăvara viitoare ca să ne mai numere cineva să vadă câţi am ieşit din iarnă!