Căutând chiorii din ţara orbilor

În ”Eseu despre orbire” a lui Saramago o epidemie îngrozitoare lovește un oraș nenumit de autor: lumea orbește brusc și virusul e extrem de contagios. Pierderea celui mai important simț îi transformă radical pe oameni și relațiile dintre ei. Orbii sunt marginalizați, înstrăinați și tot mai disperați, orbirea ducându-i într-o stare de paranoia perpetuă, o stare în care se așteaptă să fie agresați sau înșelați de către oricine, oricând. Vă sună cunoscut? Hai să vă mai dau un exemplu, poate chiar și mai lămuritor. În 380 înainte de Hristos, Platon scria ”Republica”. În ea, găsim așa-numitul „mit al peșterii”. Un grup de oameni care trăiesc înlănțuiți de zidul unei peșteri, cu spatele la gura peșterii și cu fața la zid. Și acei oameni văd zilnic umbre ale altor oameni și evenimente care se petrec în spatele lor, așa că oamenii dau nume umbrelor și încearcă să-și explice existența lor, dar în nici un moment nu se gândesc să se întoarcă și nici măcar nu-și doresc asta. Pentru că nu cunosc o altă viață și nici n-ar ști s-o trăiască.
Îi recunoașteți pe orbi sau pe sclavii lui Platon? O să-i vedeți duminică la vot, când vor vota din nou cu PSD sau PNL, adică exact partidele care fac bambilici cu puterea din 1990 încoace și din cauza cărora am rămas la mulți ani în urma unor țări care au plecat din același loc, în același timp. Dar cei mai mari orbi și cei mai demni de milă sclavi sunt abia aceia care nu vor vota deloc. Nici nu contează motivele invocate. Sunt toate la fel de penibile și de invalide. Ignoranța și pasivitatea sunt pericole mortale într-o societate chinuită de corupție și interese mârșave cum e a noastră. Nemersul la vot, victoria PSD sau accederea în Parlament a unor nemernici care au reușit să-i ”facă” la ticăloșie până și pe pesediști, ca ăia de la ALDE, ne-ar oferi imaginea unei țări bolnave și care se îndreaptă spre rău.
Revenind puţin la filosofie, în ea se vorbește despre o boală recunoscută de medici, la nivel teoretic cel puțin, dar întâlnită extrem de rar, numită agnozie. Agnozia este o tulburare nervoasă cu o manifestare foarte ciudată: simţurile îţi funcţionează perfect, dar, deși poți să aduni toate informaţiile pe care ţi le asigură funcționarea celor cinci simțuri, boala te împiedică să le interpretezi. Practic, ai informațiile, dar nu le poți ”citi”. Ești un analfabet senzorial.
Din nou, agnozia este o stare care ar trebui să ne dea de gândit. Pentru că într-adevăr nu suntem orbi, ca în romanul lui Saramago, asta e evident. Vedem. Dar înțelegem ce vedem? Pentru că vedem cum suntem furați sistematic de 27 de ani, de către aceiași și aceiași oameni, și totuși îi votăm în continuare. O țară bolnavă, o țară de orbi, o țară pe care doar o ieșire masivă la vot, duminică, ar putea-o salva.

Vizualizări: 337

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: