Pare că nu mai e mult până la ruperea USL. Să spun drept, nu-i înţeleg. Să aibă totul, dar să nu le ajungă. Uniunea Social Liberală, dacă rămâne unită, nu are cum să piardă alegerile prezidenţiale de anul viitor, oricât de prost ar guverna Ponta. Şi totuşi, Ponta şi Antonescu au ajuns la jigniri inimaginabile de milioanele de români care acum un an au votat acest tandem. Ce rost ar mai avea să zic eu că e Ponta mitoman sau că e Antonescu adormit, dacă asta spun ei, useliştii, de dimineaţa până seara. Să nu care cumva să creadă cineva că sunt uselist, dacă încep să vorbesc iar de plagiatul lui Ponta sau de demagogia lui Crin.

Oricine spunea acum 1 an ce spune astăzi Ponta despre Antonescu era catalogat drept băsist. Oricine spunea acum un an ce spune Antonescu despre Ponta era pedelist împuţit. Dar, a trecut 1 an, părerile de schimbă, interesele de schimbă, contextul politic este cu totul altul. Nici Ponta, nici Antonescu, nu au devenit între timp băsişti sau pedelişti împuţiţi. Nu. Ambii îşi doresc postul de preşedinte al României, iar USL va fi menţinută doar dacă liberalii cedează postul pesediştilor. Ceea ce Crin nu va face, dar nu bag mâna în foc pentru cei din jurul lui, aşa că nu ar fi exclus să vedem anul viitor un puci în PNL, al liberalilor care brusc nu mai reuşesc să înţeleagă ce vrea Crin.

PSD are tot interesul ca USL să funcţioneze în continuare, dar cu liberalii la remorcă. Asta înseamnă candidat PSD la prezidenţiale. Dacă liberalii vor refuza şi se va ajunge la ruperea USL, scena politică se va schimba complet. Majoritatea se va face probabil tot în jurul PSD, care are alături UNPR şi PC, partide întărite cu pepededişti ca număr de parlamentari, dar şi UDMR şi minorităţile naţionale. Fără liberali, majoritatea lui Ponta va fi ceva mai fragilă decât în prezent, dar i-ar asigura totuşi guvernarea.

Întrebarea este dacă PSD poate câştiga de unul singur alegerile parlamentare. Iar calculele politice şi studiile sociologice făcute până acum nu garantează asta social-democraţilor nici acum, darămite peste un an, cât ar mai fi până la prezidenţiale. Ruperea USL ar duce la rupturi mari şi în plan local, unde în consiliile locale şi cele judeţene ar fi alte majorităţi, care ar acţiona împotriva primarilor şi ai preşedinţilor de consilii judeţene. Şi la Gorj, de exemplu, Ion Călinoiu ar avea un consiliu minoritar şi i-ar mai lipsi de fiecare dată un vot pentru a-şi impune proiectele, problemă cu care nu s-a confruntat în mandatele precedente. Iar la primării ar urma o sarabandă a schimbării viceprimarilor. Şi totuşi, ruperea USL ar reface echilibrul de forţe dintre putere şi opoziţie, ceea ce ar da în cele din urmă un plus de sănătate politică societăţii româneşti.