Vremurile atât de tulburi pe care le trăim  ne fac pe mulţi să credem că în ţara asta nu se va mai face linişte curând. Zgomotul care însoţeşte aberanta luptă politică dusă până în pânzele albe nu ne-ar deranja atât de mult dacă n-ar însoţi dezastrul economic în care ne scăldăm în fiecare zi şi în care riscăm să ne afundăm  pentru mulţi ani de zile cu toate pronosticurile optimiste ale unora sau altora. Ca spectator al războiului virulent declanşat pentru putere nu poţi să nu-ţi dai seama că măcar o tabără şi-a pierdut raţiunea în sensul că la investirea ei cu votul nostru nu i-am dat ca obiectiv şi călcatul în picioare!  Aproape că-ţi vine să-şi doreşti singur răul şi să zici; mă, bine ar fi ca FMI să nu ne mai dea a treia tranşă de bani şi să fim nevoiţi să crăpăm de foame. Să-i vedem atunci pe unde scot cămaşa că pantalonii am văzut demult că şi i-au dat jos şi ne arată în fiecare zi c…l cu neruşinare. Că nu se va întâmpla aşa este pentru că specialiştii Fondului sunt mai întregi la minte decât noi şi nu se uită la ţigăneala noastră care ţine loc de democraţie.

Zilele trecute s-a năruit şi ultima speranţă  a mea legată de neputinţa politicului de a se infiltra în toate colţurile României. BNR era pentru mine singura instituţie a statului roman care emana stabilitate, despre care nici cei mai nenorociţi detractori n-au putut să aducă vorba de corupţie. Era aşa ceva ce te făcea să crezi că se poate trăi şi fără politică. Isărescu, cel mai longeviv guvernator de bancă din lume,  ne-a apărat în cel mai silenţios stil de multe valuri care au trecut când încolo când încoace. De câteva zile, de când liberalul Bogdan Olteanu a fost numit politic viceguvernator al BNR, mi s-a năruit şi ultima speranţă că ne vom mai face vreodată bine. Ăsta n-a fost niciodată un om de bancă. Ce să caute un politruc notoriu şi infantil în Banca Naţională a României? Cum au crezut PSD şi PNL, partidele care i-au validat candidatura, că unul ca Olteanu este mai bun decât, de exemplu, Dăianu căruia i s-a refuzat investitura? Cum credeţi că un personaj obişnuit să trăncănească şi să ţese tot felul de intrigi politice va putea să stea la aceeaşi masă cu Isărescu şi să-şi dea cu părerea despre cât va dori mentorul său Patriciu să fie cursul leului? De-a lungul vremii au mai fost bancheri care au venit în sfera politică, dar niciodată nu s-a întâmplat să intre cineva  din politică în sfera bancară pe un post atât de important. Ce l-a recomandat pe Olteanu, cel care are studii juridice şi care n-a putut să-şi gestioneze nici propria lui căsnicie, şi ce l-a depunctat pe Dăianu?  Credeam că Patriciu, după ce şi-a cumpărat bancă în Georgia, se va linişti dar m-am înşelat! Ăsta când a spus că-şi doreşte un curs de schimb de 5 lei la un euro n-a glumit. Acum nu trebuie să mai aştepte mersul firesc al lucrurilor doar îi spune lui Olteanu cât să fie şi s-a rezolvat. Pentru că nu-i plăcea proverbul cu chelul şi tichia de mărgăritar, Olteanu şi-a luat una de BNR. Nu i-o fi ruşine?! Dar ălora care l-au votat?