Am văzut și eu inițiativa asta (www.kiboko.ro) și mi s-a părut simpatică. Ce ai vrut să fii când erai mic versus ce ești acum. Toată lumea a vrut să fie ceva când era mic, nu?

Eu nu. Mi-am stors creierii să îmi aduc aminte ce voiam să fiu când era mică dar nu, nu-i nimic acolo de scormonit. Nu voiam să fiu nimic, mi se pare o chestie destul de îngrijorătoare, dar încerc să îmi asum.

De visat visam, nu acesta era baiul, de fel sunt o visătoare și trăiesc cu capul în nori (nu e tocmai un lucru bun). Mă imaginam făcând o grămadă de chestii: am fost o lungă perioadă de timp gimnastă și una și mai lungă cântăreață. Și vânzătoare destul de des. Dar toate erau imaginate în prezent, nu în viitor, voiam acum să fiu Nadia Comăneci, să vând la magazinul de stofe din centru sau să am concerte cu mii de fani.

Nu am vrut să devin nici doctor, nici avocat, nici inginer, nici astronaut, nici profesor. Mă întreba lumea, că am senzația că e o chestie să întrebi copiii mici ce vor să se facă când vor fi mari. Spuneam balerină, că era ceva la modă în rândul fetițelor de 4 ani și lumea părea mulțumită cu răspunsul ăsta.

Nici familie cu doi copii n-am visat, nici măcar o rochie de mireasă și o nuntă ca în povești.

Am închis ochii pentru o secundă și m-am trezit la sfârșitul liceului.  Zău că a durat doar o secundă. Nu se schimbase nimic în 14 ani. Tot habar n-aveam ce vreau să fiu. Am urmat o facultate (cea mai bună din țară în domeniul acela, deci na, nu vă panicați dacă și plodul vostru pare nehotărât, nu e musai un semn că e și prostănac) și am un job care plătește facturile. Am mai clipit o dată și 14 ani mai târziu am un copil foarte râzător de 3 ani (peste 3 zile) și încă nici cea mai vagă idee ce vreau să mă fac când o să fiu mare.

Nu vreau să fiu doctor, nu avocat, nu inginer, nu vânzător, nu astronaut, nu profesor. Pot să fiu oricare din astea de mai sus, că zău pentru mine nu contează. Îmi doresc sănătate și viață cât mai lungă să ajung să fiu cea mai bestială bunică din Univers (cu privire la acest punct nu am nici cel mai mic dubiu).

Nu visez să schimb lumea, nu vreau să mă știe lumea pe stradă, nu vreau să numească un bulevard cu numele meu.

Aș fi mulțumită dacă aș reuși să fiu o persoană cât mai bună în viața asta, am senzația că avem tendința (nu știu dacă nativă sau educată) să fim ușor răutăcioși.

Da. M-am hotărât. Asta vreau să fiu când cresc mare. Vreau să fiu fericită. Cred că asta o să o învăț pe fie-mea să răspundă și ea când o întreabă cineva, sunt curioasă dacă o să fie mulțumită lumea de răspunsul ăsta așa cum erau de balerina mea.

Acum, sper să am bruma de minte să înțeleg și să accept ce o va face pe ea fericită.

Sper, și vă doresc, ca și voi să fiți mulțumiți nu neapărat de ce faceți acum ci de persoana ce sunteți azi.

sleepy00.wordpress.com