Complexul Energetic Oltenia a avut un început de an critic. De vină nu e nici vremea, nici conducerea, nici angajaţii, ci o strategie prost gândită pe plan naţional. Piaţa de energie este de câteva luni a producătorilor de energie verde, care au prioritate la intrarea în sistem. O energie scumpă, dar subvenţionată. Dacă bate vântul sau soarele, dispecerii termocentralelor din Gorj primesc dispoziţie „să bage mai puţin cărbune”. Grupurile energetice lucrează sub jumătate din capacitate, deşi stocurile de cărbune sunt pline.

Poate că viitorul este al energiei eoliene, solare sau de altă natură. Problema este că acest tip de energie depinde mult prea mult de starea vremii, pe când energia pe cărbune este cea mai stabilă. Dar, dacă termocentralele nu sunt lăsate să vândă, CE Oltenia nu poate plăti cei aproape 20.000 de angajaţi şi este o chestiune de timp până intră în colaps financiar. Deja la nivelul conducerii se iau primele măsuri. Minerii sunt trimişi forţat în concedii de odihnă. Primele şi sporurile, altădată de invidiat, au fost transformate în pachete de performanţă, care vor ajunge la salariaţi doar dacă CEO va vinde destulă energie. Chiar dacă negocierile au durat aproape trei luni, este de apreciat că liderii de sindicat au înţeles că trebuie să renunţe la o serie de drepturi, altfel complexul energetic nu are şanse de supravieţuire. În paralel, directorul Ciurel anunţă măsuri pentru reducerea costului pe tona de cărbune, dar şi a altor tipuri de costuri.

Mai bine sau mai rău, administraţia şi sindicatele încearcă să găsească soluţii. Dar nu este suficient. Încă trei luni ca ianuarie şi CEO va intra pe pierderi şi atunci FMI va putea impune privatizarea mult dorită de investitorii străini. Complexul Energetic are nevoie de sprijin din partea guvernului, astfel încât să poată intra pe piaţa de energie. Preţul şi contractele încheiate ar trebui să conteze, nu pur şi simplu energia verde să aibă prioritate la intrarea în sistem. Câtă vreme capacităţile de energie verde erau mici, prioritatea era normală, dar acum au apărut eoliene ca ciupercile după ploaie şi pun în pericol existenţa producătorilor tradiţionali de energie: CE Oltenia, Nuclearelectrica şi chiar Hidroelectrica.

Sunt semnale de alarmă trase de Laurenţiu Ciurel, care au fost transmise şi ministrului habarnist al Energiei, Constantin Niţă, şi premierului Ponta, prea ocupat probabil cu alte probleme. Ciurel are nevoie de sprijin politic pentru a atrage atenţia guvernului cu privire la pericolul care pluteşte asupra CEO. Cel care se dădea întâiul miner al ţării când avea interese să numească directori, Ion Călinoiu, tace mâlc atunci când vorbim de probleme reale în sistem. Este momentul în care atât Ion Călinoiu, cât şi Florin Cârciumaru, trebuie să demonstreze că se pot bate politic la nivel naţional pentru judeţul Gorj. Să meargă până la a se lua de guler cu Victor Ponta dacă este nevoie, pentru că vorbim de decizii politice, care depăşesc puterea de acţiune a conducerii complexului.