Nu înţeleg de ce sindicatele se dau de ceasul morţii şi boicotează cum îi taie capul Codul Muncii adoptat prin asumarea răspunderii de către Guvern. Zic că nu înţeleg pentru că dacă-l citeşti nu găseşti nimic incorect ci doar observi că liderii de sindicat se simt ameninţaţi în supremaţia pe care o deţin, se simt daţi la o parte de la masa negocierilor unde-şi puneau condiţiile şi de unde-şi obţineau imunitatea şi veşnicia posturilor pe care le ocupă. Liderii ofuscaţi până la isterie de noul Cod al Muncii fac spume la gură, nu pentru grija pentru salariaţi, că pe asta n-o mai au demult, ci pentru faptul că nu vor mai putea şicana guvernul, indiferent care ar fi el. Zic că nu mai au grija salariaţilor şi mă bazez pe ce s-a întâmplat în sectorul energetic şi minier din Gorj unde sindicatele au fost martore la căratul apei atunci când administraţiile au luat măsuri ilegale de trimitere acasă a sute de angajaţi pe baza unei legi care nu există. N-am auzit nici un lider să se pună de-a curmezişul măsurii, n-am auzit nici un lider să facă greva foamei, n-am văzut nici un lider să dea în judecată administraţiile pentru măsurile luate. Au tăcut toţi, au băgat capul la cutie pe principiul instaurat: ”capul plecat ,sabia nu-l taie”. Aşa că până una alta îndemnul liderilor de sindicat legat de faptul că ar trebui să ne revoltăm împotriva acestui Cod pe motiv că ne transformă în sclavi mi se pare un cinism fără margini. Faptul că sindicatele ne sfătuiesc să mărşăluim pe străzi ca să demonstrăm cât de nemulţumiţi suntem s-ar putea să prindă roade, dar de mărşăluit s-ar putea să mărşăluim împotriva lor, a liderilor de sindicat care se folosesc de ani de zile de noi pentru a-şi trage tot felul de foloase pentru ei şi grupul din care fac parte. Până la urmă noul cod al muncii ar trebui să-i mulţumească pe lideri chiar şi numai pentru faptul că în cazul concedierilor colective atât de actuale în societăţile comerciale cu capital majoritar de stat de unde-şi trag seva, nu mai trebuie să aştepte 9 luni de zile pentru a face noi angajări pe posturile desfiinţate ci doar 50 de zile adică o lună şi jumătate. Zic că ar trebui să-i bucure pentru că totdeauna angajările în posturile desfiinţate prin concedieri se fac cu acordul liderilor de sindicat, care în schimbul ochilor închişi primesc şi ei tainul. Codul Muncii, dacă tot este nou, ar fi trebuit să conţină poate prevederi clare din care să înţeleagă tot omul că plata liderilor de sindicat din fondurile companiei este una ilegală şi imorală pentru simplu fapt că nici un angajator din lume nu plăteşte din banii lui un lider de sindicat care să lupte împotriva sa. Liderii de sindicat ar trebui plătiţi din fondurile sindicale, deloc puţine şi nici la vedere. Atâta timp cât salariul lor depinde de angajator lupta sindicală se face doar în închipuirea lor şi a noastră!