Din cauza modului (ca să nu zic halului) în care se face politică în România, ne regăsim azi într-o situaţie deloc de invidiat: am învăţat să apreciem poate mai mult decât i se cuvine normalitatea. Într-o ţară decentă şi lipsită de excese, sinceritatea face parte din normalitate. La noi, cu atât mai mult în politică, sinceritatea este o calitate excepţională. Tocmai de aceea, cum spuneam, o apreciem sincer, dacă îmi permiteţi refolosirea termenului. De exemplu, senatorul PNL Ioan Ghişe a declarat că nu îşi doreşte să provoace alegeri anticipate, pentru că trebuie să-şi plătească creditul de câteva zeci de mii de euro pe care l-a făcut pentru investiţiile din campania electorală. Poftim?! De ce fac oamenii politici credite ca să fie aleşi? O fac pentru salariul ăla deloc impresionant de parlamentar? Sigur că nu. O fac pentru că sunt patrioţi. Pentru că vor să ajute ţara şi pe cetăţenii ei. Pentru că, în efortul lor neprecupeţit de a-şi servi patria cu orice preţ, banii sunt ultimul lucru la care se gândesc. Ba mai mult – sunt în stare să plătească pentru a li se permite să dea o mână de ajutor. Ioan Ghişe îşi termină declaraţia la fel de simplu cum a început-o: „cine votează să-şi piardă locul de muncă?” Întrebarea se vrea, desigur, retorică. „Nimeni!”, vor sări mujicii să răspundă. Dar nu cumva trebuie să ne întrebăm, la rândul nostru: oare dacă interesul ţării invocat de PSD şi PNL îţi cere să votezi în aşa fel încât, din cauza votului tău, îţi vei pierde funcţia, nu cumva te găseşti într-un grav conflict de interese? Întrebarea mea este la fel de retorică precum aceea a domnului Ghişe. Iar soluţia este la fel de îndepărtată.

www.mantzy.wordpress.com