Conspiraţia Năstase

Condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare m-a dus instant cu gândul la o altă condamnare cu execuţie, cea de acum 22 de ani a lui Nicolae Ceauşescu. Doi conducători ai României, cu bune şi rele, care fac parte din cartea de istorie. Execuţia lui Ceauşescu, în ziua de Crăciun, în urma unui simulacru de proces, este o mare ruşine pentru România. Şi punctul de pornire al preluării puterii de structuri comunisto-securiste care s-au adaptat perfect la capitalismul sălbatic care a urmat.

Adrian Năstase este de departe cel mai bun om politic din ultimele două decenii. Inteligent, cult, cu prestanţă, o personalitate puternică, un om de care se leagă decizii importante ale României, dacă ar fi să ne referim doar aderarea la Uniunea Europeană şi Pactul Nord-Atlantic. Contează că a fost cel mai bun prim-ministru al României atunci când vine vorba de un dosar penal- Răspunsul corect, din punct de vedere juridic, este NU.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la speţa în care a fost condamnat Adrian Năstase, putem avea şi alte păreri. Năstase a fost condamnat în dosarul Trofeul Calităţii, pentru că s-ar fi folosit de calitatea de lider politic pentru a implica instituţii ale statului să strângă zeci de miliarde de lei vechi, bani care au fost folosiţi pentru campania sa electorală. Probele nu au lipsit din acest dosar, cum s-a încercat să se acrediteze. Dar, pe de altă parte, există vreun partid sau vreun om politic care să nu fi folosit în campaniile electorale fonduri de provenienţă dubioasă. Aş crede că nu şi tocmai de aceea nu cred că în dosarul Trofeul Calităţii se impunea o condamnare cu executare a unui lider politic. Tocmai ţinând seama de ce a reprezentat Adrian Năstase pentru România şi având în vedere că speţa s-a referit la un fenomen care caracterizează toate partidele, era suficientă condamnarea cu suspendare, venită oricum după opt ani deloc uşori pentru titanul de altădată.

Dar, magistraţii au judecat pe probele din dosar. Probe din care rezultă cum Inspectoratul de Stat în Construcţii a „invitat” sute de firme, primării, companii de stat, instituţii publice, ocoale silvice etc. la o manifestare numită „Trofeul calităţii”, unde fiecare reprezentant a cotizat cu 15 milioane de lei vechi. Dar nu la ISC, ci la patru firme private, care ulterior, prin mai multe inginerii financiare, au făcut ca banii să fie folosiţi pentru plata materialelor electorale ale lui Adrian Năstase din campania prezidenţială din 2004. Sunt companii din Gorj precum SNLO care au avut 4 reprezentanţi, iar cotizaţia a fost de 60 de milioane. Ori Hidroelectrica – 300 de milioane. Sau instituţii cum ar fi Protecţia Consumatorului Gorj, căreia şefii de la Bucureşti i-au suplimentat bugetul cu 15 milioane pentru a putea participa. Dovezile sunt evidente, chiar dacă indirecte în privinţa vinovăţiei lui Năstase. Oricum este greu de crezut că cinci judecători de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi putut fi influenţaţi de regimul Băsescu, pentru a pronunţa o decizie de condamnare cu executare a unui fost premier.

Teoria conspiraţiei există însă şi în ceea ce priveşte distrugerea unui om politic cu ajutorul instituţiilor statului, dar şi a salvării aceluiaşi om politic cu ajutorul altor instituţii ale statului. Sigur că toţi ne-am întrebat de ce avea Năstase un fular frumos aranjat în jurul gâtului, dacă a suferit o rană atât de urâtă, provocată prin împuşcare- Ne-am întrebat şi de ce s-a împuşcat imediat după ce a ajuns ambulanţa la faţa locului. Ne-am întrebat dacă nu este vorba de o manevră în care să fie implicaţi doctori, poliţişti, servicii secrete etc. într-o regie care să îl mai ţină pe Năstase câteva luni în afara celulei, până la suspendarea lui Băsescu şi alegerea unui alt preşedinte care să îl graţieze pe fostul premier.

Personal, cred că Băsescu, dacă ar fi vrut, ar fi reuşit să creeze în justiţie un sistem de procurori şi judecători care să îi facă jocurile. La fel cum cred că Ponta, dacă ar fi vrut şi naşul lui Liviu Maior de la SRI şi „damblaua” Ioan Rus de la MAI, ar fi putut pune la cale un film cu împuşcături care să îl ţină pe Năstase departe de puşcărie. Un Ponta care profită din plin de tragedie pentru a-şi creşte capitalul electoral.

Dar, refuz să cred ambele variante. Pentru că, altfel, nu aş mai găsi resurse interioare care să mă facă să rămân într-o ţară care oferă pe zi ce trece tot mai multe motive să plecăm, pentru că doar o viaţă avem fiecare dintre noi şi nu merită să o irosim.

Vizualizări: 152

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: