Marinela Strîmbulescu, consultant pe fonduri europene, trage un semnal de alarmă cu privire la apariția unei noi categorii de antreprenori din România, conectați aproape exclusiv la banii publici. Într-o postare pe Facebook, aceasta critică dur modul în care fondurile publice sunt utilizate pentru a alimenta un ecosistem economic dependent și ineficient.

„În ultimii ani, am asistat la un fenomen tot mai vizibil, dar prea puțin discutat cu onestitate: apariția unei categorii de antreprenori racordați aproape exclusiv la fondurile de investiții din bugetul de stat – fie că vorbim despre Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL 1 și 2), fie despre Anghel Saligny sau alte instrumente cu iz electoral, mascate sub titulatura de «dezvoltare»”, afirmă Strâmbulescu.

Acești antreprenori, susține ea, nu au nimic în comun cu economia de piață reală.

„Acești antreprenori, aparent privați, funcționează de fapt ca sateliți ai bugetului public, construiți și menținuți nu prin competitivitate sau inovare, ci prin contracte atribuite politic, clientelar sau netransparent.”

Ea acuză lipsa de inovație, de investiții reale și concentrarea exclusivă pe licitațiile finanțate din fonduri publice.

„Ei nu-și diversifică portofoliul, nu se internaționalizează, nu investesc în tehnologie sau resursă umană, ci vânează cu o abilitate aproape perfectă licitațiile «cu destinație», acolo unde marjele de profit sunt grase, iar controlul calității este opțional”.

Strâmbulescu avertizează că acest model de afaceri „nu creează valoare reală în economie”, ci funcționează ca o „formă de parazitism organizat, împinsă uneori la rang de strategie națională”.

Consecințele sunt grave: „Sufocarea pieței libere, distorsionarea concurenței și, poate cel mai grav, încurajarea dependenței cronice de stat”.

Ea remarcă și absența acestor firme din zonele cu adevărat dinamice ale economiei: „Firmele care au prosperat pe seama acestor programe sunt absente din sectoarele dinamice ale economiei. Nu le regăsim în inovație, în exporturi, în dezvoltarea de know-how sau în formarea forței de muncă. Le regăsim, în schimb, în comunicatele triumfaliste ale unor primari, în donațiile electorale și în tăcerile suspecte ale Curții de Conturi”.

Concluzia ei este fermă: România are nevoie de un nou model de dezvoltare economică, bazat pe antreprenoriat autentic.

„Poate a venit în sfârșit momentul ca România să încurajeze antreprenorii autentici – cei care inovează, care se bat pe piețe reale, care nu depind de semnătura unui primar sau de un ordin de ministru. Pentru că dezvoltarea adevărată nu se face cu firme abonate la «salvări bugetare», ci cu afaceri care știu să se descurce și când statul strânge robinetul”.