Și am plecat să-mi fac paşaport. Ăla care se eliberează pe loc se face doar la Direcția Pașapoarte Pipera. Merg acolo. Fac 40 de minute din Militari. În timp ce conduc cuminte, în coloană, încerc să rezolv o mie de alte chestii. Trebuie să duc maşina la service (că i s-a bulit distribuţia a doua oară la 100.000 kilometri, DAS AUTO), trebuie să duc calculatoare la spitale, trebuie să mă duc dracu şi aşa mai departe.

Ajung în Pipera, deci. Mă pun la coadă la ghișeul 7. Cel cu informațiile. 5 minute la prima coadă. 

-Bună ziua, vreau să-mi fac și eu un pașaport simplu temporar. Aș avea nevoie de el azi.

-Bună ziua. Ați plătit taxele?

- Nu, dar am înțeles că aveți CEC aici, deci le pot plăti aici, nu?

Pot să jur că am văzut un rânjet, chit că aproape imperceptibil.

-Nu. Prima oară trebuie să plătiți o taxă la trezorerie.

Zâmbesc. De fapt, îmi iese o grimasă.

-Și unde e trezoreria?

-Cea mai apropiată la Intercontinental.

Pun ”Trezorerie Sector 1” pe GPS. E la 8 kilometri. Cea mai apropiată. Fac 25 de minute până la trezorerie. Caut 10 minute parcare. Mă pun la coada 2, ghișeul 4. Coada 2 durează tot vreo 5 minute. Fac cererea, dar nu acolo plătesc. Plătesc la casierie. Casieria e la ghișeul 5. Mă pun la coada 3.

Mă întorc spre Pipera, la pașapoarte. 30 de minute drumul. Mă pun la coada 4, ghișeul 17, cea la care plătesc la CEC. Peste 30 de persoane la coadă. La coada 4 stau 45 de minute. Plătesc și a doua taxă.

Mă întorc la ghișeul 7, cel cu informații. Coada 5. 5 minute. 

-Sărutmâna, tot eu sunt. Am plătit taxele, acum?

-Acum mergeți la ghișeele 4, 5 sau 6.

Mă duc la ghișeul 6. Coada 6. Stau 7-8 minute. 

-Bună ziua, pentru pașaport...

-Aici e coada de permise.

- Păi... Mi s-a spus că la ghișeul 6.

- Poate la celălalt ghișeu 6.

Dau să zic ceva, dar îmi face semn să las pe cel din spate să ocupe locul. Mă pun iar la informații. Coada 7. Într-adevăr, sunt două ghișee 6.

Mă pun la coada de la pașapoarte. Ghișeul 6 bis. Șapte oameni în față. Merge greu. Cel mai greu, dintre toate cozile. În 10 minute vedem și de ce: înăuntru erau doi părinți care le făcuseră pașapoarte tuturor celor 5 copii. Stau 25 de minute. Eram primul, așteptam să iese din birou persoana dinaintea mea și să termin bâlciul. Iese persoana, dar iese și doamna de la ghișeu. 

-Revin imediat, îmi zice.

Revine repede. Nu chiar imediat, cam în 10 minute.

Intru, în fine. Fac pozele. Fac tot. Semnez. Tremur de emoție. Oare chiar mi-l dau? Oare chiar s-a terminat?

-Și acum?

-Acum veniți mâine să-l luați cu dovada asta. De la ghișeul 11.

PS - a se calcula cât am stat astăzi în trafic și la cozi pentru un rahat de pașaport ”în regim de urgență”.