Cruci la tot pasul

La Turburea întâlneşti cruci pictate la fiecare răscruce de drum. Aici, când moare cineva, nu se înmormântează cu o singură cruce la căpătăi, ci cu trei. Este un obicei unic în ţară, păstrat din moşi strămoşi, despre care nimeni nu ştie, însă, de unde vine. Pictate de mână, de săteni, crucile de la Turburea simbolizează credinţa gorjenilor într-o trecere în lumea de dincolo, mai veselă, mai luminoasă.

Crucile apar la tot pasul în comuna Turburea, le întâlneşti de-a lungul drumului, la răscruci, lângă fântâni, la intrarea în cimitir. Colorate, desenate sau inscripţionate, toate te uimesc şi te fac să le admiri. Însemnătatea lor este, însă, tristă, a mai murit un om în sat. În Turburea când moare un om nu se înmormântează cu o singură cruce, ci cu trei. Una este pentru căpătâi, una este de jurământ, iar ultima se pune la răscruci, podeţe sau fântâni. „După ce moare omul, se fac trei cruci: una se pune la mormânt, una lânga biserica, şi a treia la răscruce de drumuri. Li se mai spune „cruci de jurământ”, adică sunt aşezate pentru judecata de apoi. Crucile sunt scrise cu datele celor decedaţi şi pictate cu sfinţi. Nu sunt scrise versuri, ca la Săpânţa”, poveşteşte un localnic din satul Poiana. 
Crucile puse la răscruce de drumuri sau lângă fântâni simbolizează spălarea sufletului celui mort de păcate. „După moarte, se fac sau se înnoiesc o fântâna şi o punte, simbolizând trecerea „dincolo” şi spălarea sufletului. Tot pentru a le lumina drumul celor disparuţi, la fântâni şi la punţi se pun icoane”, ne spune o bătrânică.

De unde provine obiceiului nu ştie mai nimeni

Nimeni nu ştie de unde vine această tradiţie, dar toţi o respectă. „Aşa ne-am pomenit din moşi strămoşi. Aşa e aici la noi. Mortu’ se îngroapă cu trei cruci. Nici popa nu înmormântează dacă nu se fac trei cruci. Aşa e obiceiul”, spune un bărbat. „De când mă ştiu am văzut crucile pictate. Aşa este obiceiul la noi. Una este pentru căpătâi, una este de jurământ, iar ultima se pune la răscruci, podeţe sau fântâni. La fiecare sărbătoare mare familia mortului vine şi aprinde lumânări. Acum, pe 6 august, la toate crucile erau lumânări aprinse. Aşa e tradiţia şi trebuie dusă mai departe”, povesteşte o femeie în vârstă. De unde provine obiceiului nu se ştie mai nimic, stau însă mărturie dovezile arheologice din zonă. În localitatea Spahi, a fost depistat un sit arheologic despre care momentan nu se ştie mare lucru. Tot aici a fost descoperită şi o aşezare din secolul III d.H. şi o necropolă dacică din aceiaşi perioadă, în timp existând posibilitatea de a se face o legătură cu obiceiul acesta mai rar întâlnit.

Crucile sunt pictate cu scene biblice

Crucile sunt făcute de săteni. Sunt colorate şi frumos desenate. Se folosesc culori vii, care atrag privirea. La fiecare răscruce de drum sunt zeci de cruci de lemn, pe care sunt pictate scene biblice, în special răstignirea lui Iisus Hristos. „Fiecare sătean, înainte de pomana de şase săptămâni, dă comandă de o astfel de cruce. Bine, asta dacă nu ştie să o facă singur. Nu este atât de greu”, povesteşte un bătrân al satului. „Aşa este obiceiul la noi, de secole. Ştiu că aşa era şi pe vremea bunicilor mei. Dar nouă ne place. Crucile seamănă cu cele din cimitirul de la Săpânţa. Ne amintesc de morţii noştri, ne mai rugăm pentru ei, ne închinăm şi le spunem numele, să se odihnească în pace”.  

Apariţia unei cruci, moartea unui om
La tot pasul întâlneşti cruci, toate sunt asemănătoare, dar pot fi deosebite după vechime. La cele noi culorile sunt vii, iar inscripţiile pot fi citite, în timp ce pe crucile vechi se văd doar urmele culorilor folosite. Însemnătatea celor noi este însă tristă. Apariţia unei cruci înseamnă moartea unui om. Crucile vesele de la Turburea sunt unice în România şi concurează cu cele aflate în Cimitirul Vesel din Maramureş, deşi doar ultimele sunt faimoase printre turişti şi reuşesc să stârnească interesul acestora.  
 


Vizualizări: 276

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Comunitate:

Citește și: