Azi-noapte am profitat de seninul limpede de după ploaie ca să mă holbez la Arcturus. Provenit din greaca veche, numele stelei se traduce „Paznicul urșilor”, asta pentru că Arcturus e în imediata vecinătate a Ursa Major și Ursa Minor, mai pe la țară cunoscute drept Carul Mare și Carul Mic. Arcturus e a patra cea mai luminoasă stea, așa cum se văd ele de pe Pământ, și pe la miezul nopții, luna asta, o puteți găsi arătând vestul aproape perfect, așa cum Polaris arată nordul, și cam la aceeași înălțime. E portocaliu-roșiatică și pâlpâie vizibil, atât de stăruitoare încât, dacă aveți noroc de cer și de loc bun, s-ar putea să vi se pară că sunt două stele, lipite una de cealaltă.

Ei bine, Arcturus are o istorie glorioasă, pentru că acum 84 de ani lumina ei era recoltată și folosită pentru iluminarea orașului Chicago.

Pe 27 mai 1893, în Chicago se ținea primul mare târg al orașului. Fix 40 de ani mai târziu, în 1933, Chicago sărbătorea „Expoziția unui Secol de Progres”, adică al doilea mare târg din istoria localității, ținut cumva în ciuda Marii Crize, pentru a sărbători faptul că Chicago a supraviețuit celor trei mari cumpene din istoria sa: primul război mondial, revoltele din 1919 și sângeroasa epocă a gangsterilor, încheiată cu câteva luni înainte, odată cu arestarea lui Al Capone.

Și aici, în această bucățică de istorie, intervine știința, pentru ca poezia să urmeze și ea curând. Recent fusese descoperită fotocelula, acel dispozitiv ingenios (încă folosit azi în multe domenii) care produce curent electric atunci când este expus la lumină. Și tot atunci se credea că Arcturus este la 40 de ani lumină față de Pământ. Între timp, am stabilit că este la 37, dar de dragul poveștii să dăm crezare vechii generații de astronomi și să rămânem la 40.

Un fost director al Observatorului Yerkes (din localitate), Edwin Frost, a făcut legătura aia atât de dragă astro-fizicienilor între distanță și timp, adică între cei 40 de ani lumină (distanța dintre Pământ și Arcturus) și cei 40 de ani trecuți de la gloriosul târg din 1893.

Așa că Frost a anunțat toți participanții la târg că acesta va fi iluminat cu ajutorul luminii de la Arcturus plecată în lunga călătorie către Pământ în aceeași zi, cu 40 de ani înainte.

Organizatorul târgului, Rufus Dawes, se adresa astfel, pe 27 mai 1933, celor 30.000 de oameni adunați în curtea Institutului de Știință: „Cu toții ne amintim mărețul târg din 1893. Frumusețea lui nu va fi niciodată egalată. Nici un alt târg sau expoziție nu vor avea o însemnătate mai mare, în istoria acestui oraș. Pentru Chicago, a fost momentul marelui triumf. Astă-seară ne vom aminti de acele clipe captând razele de lumină plecate de pe steaua Arcturus exact în ziua deschiderii târgului de acum 40 de ani. Acestea au călătorit cu 186.000 de mile pe secundă până ca, astă-seară, să ajungă în fine la noi. Vom folosi aceste raze pentru a trezi la viață misterioasele forțe ale electricității, care ne vor lumina târgul în culori minunate.”

În timp ce Dawes vorbea, lumina lui Arcturus, captată de cele mai mari patru telescoape din zonă, era transformată în curent electric și transmisă prin liniile de telegraf direct la locul desfășurării marelui târg. În momentul terminării discursului, nu doar că tot târgul a fost luminat, așa cum promiseseră organizatorii, dar o rază de lumină albă exploda din vârful Institului de Știință și era proiectată exact pe bucățica de cer unde se afla, la fel de țanțoșă cum o vedem și noi azi, Arcturus. Mulțimea a luat-o razna complet. Strigătele de uimire și entuziasm erau atât de intense încât puteau fi lesne confundate cu urlete de groază. Avea să fie un succes atât de mare încât populația Chicago-ului a făcut presiuni ca tot restul târgului să fie luminat prin aceeași metodă, ceea ce s-a și întâmplat.