Cum explică Paul Popescu efectele restaurării asupra Porţii Sărutului

Artistul Paul Popescu, licenţiat în sculptură-restaurare, participant la lucrările de restaurare la Poarta Sărutului din 2003, vine cu critici dure în ceea ce priveşte modul în care au fost efectuate ultimele lucrări de restaurare ale monumentului brâncuşian. Popescu este de părere că ultima restaurare a fost făcută fără a respecta legislaţia în vigoare. Pe de altă parte, sculptorul gorjean explică şi apariţia petelor apărute pe monument, dar şi de ce “cârpelile” făcute în trecut au ieşit acum în evidenţă.     

Reporter: Domnule Popescu, aţi fost să vedeţi Poarta Sărutului după ce a fost finalizată restaurarea?

Paul Popescu: Am fost imediat după dezvelirea ei, după reintrarea în circuit, primul lucru pe care nu l-am înţeles văzând ce s-a făcut la Poartă, n-am înţeles de ce a fost ţinută două luni pentru nişte lucrări care nu se observă şi nimeni nu ştie ce e cu ele. Ce s-a făcut de fapt în aceste două luni când a fost scoasă din circuitul turistic? Nu mi se pare normal ca atunci când era trâmbiţată sosirea comisiei pentru încheierea lucrărilor, recepţia finală, comisia să se întrunească şi să semneze procesele verbale la Centrul Brâncuşi şi să nu se uite, să nu vadă, ce se întâmplă deasupra Porţii Sărutului. Din câte am înţeles, era vorba de placa de plumb care a fost schimbată. N-am văzut decât în trecere o parte din membrii comisei după ce am auzit că s-au încheiat lucrările.

Rep.: Proiectantul a avut obiecţiuni faţă de respectarea indicaţiilor şi nu a semnat recepţia. Are dreptate?  

P.P.: Domnul Dănilă, după părerea mea, pe bună dreptate nu a semnat în  necunoştinţă de cauză deoarece, conform declaraţiilor sale, nu a ştiut că au început lucrările, când au început, nu a fost consultat niciodată. Spunea dumnealui că au fost schimbate soluţiile din proiectul iniţial şi dânsul nu a fost consultat. Ori toate chestiile acestea, conform legislaţiei monumentelor sunt încălcări flagrante.

Rep.: Este normal şi legal ca recepţia lucrărilor să fie semnată fără semnătura proiectantului?

P.P.: Eu nu cred că e normal aşa ceva, dată fiind experienţa celeilalte restaurări care a avut loc în 2003. Atunci proiectantul a fost consultat şi chemat la Târgu Jiu de nenumărate ori, de fiecare dată când a apărut un viciu ascuns, să spunem, care nu avea cum să fie prevăzut în proiectul iniţial, şi pentru stabilirea respectivei soluţii care se impunea proiectantul era primul care era solicitat să ia o hotărâre după care dânsul făcea o solicitare la Comisia Naţională, în vederea avizării.  Pe un monument de grad A cum este cel în discuţie, nu poţi să o faci aşa, pe genunchi, să intervii, decât pentru întreţinere şi conservare şi asta conform recomandărilor şi cu avizele cerute de lege.

Rep.: Cum explicaţi petele apărute pe Poarta Sărutului?

P.P.: Aici e problema. Petele apărute pe Poartă şi schimbarea cromatică nu se datorează intervenţiei acestei firme. Asta sunt efectele care vin din urmă, în urma acelei intervenţii din 3-4 iulie 2013, care acum spun că nu a fost la nivelul la care a fost. Atunci, firma care se pretindea specializată, a curăţat  Poarta şi toate componentele de piatră ale ansamblului cu o pompă de înaltă presiune cu personal nespecializat. Travertinul structural este alveolar şi are în compoziţie, alături de calcite, diverse minerale şi oxizi. Agresând monumentul din piatră cu această apă de înaltă presiune, a pătruns foarte profund în alveole, multe dintre ele fiind obturate, reţinând apa care nu s-a scurs în totalitate şi în felul acesta, oxizii şi mineralele au migrat odată cu apa prin reţeaua capilară către exterior. Aşa au apărut petele. Chituirile anterioare, din 2003 şi cele de mai înainte care s-au dovedit a fi în bună stare au fost şi ele îmbibate cu apa care a scos la suprafaţă varul din chit, accentuând diferenţa cromatică.

Rep.: Consideraţi că firma care s-a ocupat de restaurarea monumentului a acţionat conform legii?

P.P.: Marea problemă nu este ce a făcut această firmă, care a făcut totul uşor pe ascuns, să zicem, din nou o încălcare a legii şi o sfidare a opiniei publice târgujiene, dar şi a turiştilor care au fost privaţi de a vedea atâta timp Poarta Sărutului. Nu s-au afişat tipul de lucrări, firma, contractul, perioada de execuţie, aşa cum prevede legea documentelor. De fiecare dată când am trecut, şi am trecut cel puţin de două ori pe săptămână prin parc, Poarta era închisă, lacătul pe poarta şantierului, semn că „lucrau” cu lacătul pus pe dinafară. Problema care este mai gravă este legată de acea intervenţie pentru care nu s-a solicitat avizul de la Minister, de la Comisia Naţională, că zic că nu trebuia. Nu trebuia în cazul în care Poarta era curăţată conform recomandărilor făcute la încheierea lucrărilor de restaurare din 2003, recomandări prevăzute în procesul verbal de încheiere a lucrărilor şi reiterate în procesul verbal din 2004 în care s-a spus că trebuiesc făcute anumite operaţiuni în cadrul programului de monitorizare, întreţinere şi conservare, cu acţiuni clare de desprăfuiri, spălări cu perii tandre, nicidecum apă sub presiune sau alte tehnologii. Trebuiau să solicite neapărat avizul Comisiei Naţionale, ceea ce nu s-a întâmplat.

Rep.: Se mai pot remedia petele şi chituirile?

P.P.: Cu eforturi extraordinar de mari şi costuri importante se mai pot remedia parţial. Spun parţial deoarece ceea ce a dispărut din suprafaţa plastică a monumentului nu mai poate fi recuperat şi repus pe poziţii.

Vizualizări: 133

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: