Complexul Energetic Oltenia este producătorul de energie din România care poate funcţiona şi atunci când alţi producători sunt opriţi de secetă sau de frig, de lipsa vântului ori a soarelui. Din păcate, în medie o lună -  două pe an termocentralele lucrează la capacitate, în rest intră în sistem cu prioritate alţi producători, din diferite considerente.

Pentru a rezista pe piaţă, Complexul Energetic Oltenia trebuie să reducă atât costul tonei de cărbune, cât şi al energiei. Închiderea sau trecerea în conservare a unor capacităţi de producţie – atât cariere miniere, cât şi grupuri energetice – este obligatorie. Probabil că este o chestiune de zile până când compania va prezenta un astfel de plan. Restructurarea companiei implică şi o reducere a personalului TESA, în complex fiind cel puţin câteva sute de persoane angajate doar pe criterii politice, fără niciun fel de competenţe, pe salarii foarte, foarte mari.

Stoparea scurgerii de bani către tot felul de prestatori, ale căror servicii sunt supraevaluate sau prea puţin necesare, este o altă măsură care trebuie să fie permanentă. Deja compania a anunţat că a redus cu 25% costurile cu transportul la şi de la locurile de muncă, prin regândirea traseelor şi renegocierea tarifelor. Poate nu ar strica nici să se treacă la valorificarea unor active, complexul având tot felul de clădiri şi terenuri pe care nu le foloseşte decât pentru a le pune gaj la bancă.

Pentru salariaţii din companie este foarte important să nu se ajungă la intrarea în insolvenţă, deoarece asta ar însemna ca mii de oameni să plece acasă fără plăţi compensatorii. Pentru a nu se ajunge aici, ar fi important ca sindicatele să fie unite şi să accepte planul de restructurare, dacă disponibilizările vor fi făcute pe criterii corecte, iar oamenii vor fi beneficia de compensaţii financiare. Ciurel vorbeşte de insolvenţă. Borza o cere în gura mare. Este clar că sunt unii care o doresc. Compania s-ar redresa probabil mai rapid, dar pentru cei care lucrează acolo ar fi rău. Spunea zilele astea Borza într-un interviu că, atunci când a restructurat Hidroelectrica, a dat afară „femei lăuze”, pentru că legea i-a permis să facă asta într-o companie aflată în insolvenţă. Pentru personaje ca el, partea socială nu contează. Mai spunea Borza că a doua zi după ce a închis insolvenţa Plafar, a primit insolvenţa Hidroelectrica. În iunie, planul de reorganizare al Hidroelectrica ajunge la final, iar Borza o să vrea de lucru. Şi din declaraţiile pe care le face, se pare că a pus ochii pe CE Oltenia. O fi bine pentru indicatorii companiei, dar pentru oameni nu. Dacă vor înţelege asta, liderii de sindicat din CE Oltenia vor lăsa la o parte disensiunile din trecut şi vor vorbi aceeaşi limbă în negocierile cu administraţia şi cu ministerul. Negocieri în care să nu fie populişti, ci pragmatici, astfel încât compania să reziste cu costuri sociale minime. Şi ar mai fi nevoie ca administraţia să trateze sindicatele, primarii, politicienii, presa, oamenii de afaceri etc. ca pe nişte parteneri, nu ca pe nişte duşmani. Pentru că în Gorj nu vrea nimeni răul Complexului Energetic Oltenia.