“Nu pot să concep existența unei ființe superioare, una care ne poartă de grijă, atâta timp cât un singur copil moare de foame undeva în lume”, a zis Ernesto Sabato, citat, mai mult ca sigur, de Toni F Poptămaș, cândva, pe Facebook. Dacă schingiuim un pic la nivel de logică această afirmație altfel destul de decentă, putem să deducem că Facebook-ul este cea mai apropiată entitate de o ființă superioară pe care am descoperit-o, cu probe, până acum. Pentru că, pe lângă cretinismele absolute care se petrec pe Facebook în fiecare minut, această invenție salvează mult mai mulți oameni decât o face, de pildă, SMURD-ul. Nimeni nu poate ști cu siguranță câte cauze umanitare se soluționează datorită acestui mijloc de comunicare. Dar ne putem face o idee dacă aflăm măcar câți oameni îl folosesc. Pentru asta, ne ajutăm de o altă invenție salvatoare, pe nume Google. Conform unei statistici din vara lui 2013, pe Facebook intră zilnic 700 de milioane de oameni. Ăștia ar fi dependenții. Pentru că numărul utilizatorilor care își verifică măcar lunar contul ajunge cam la 1,2 miliarde. Fiecare dintre aceștia au auzit, mai mult ca sigur, de un caz umanitar care necesită o strângere de fonduri. Și acum imaginați-vă cum ar fi ca măcar jumătate dintre oamenii aceștia ar dona, să zicem, cinci euro lunar în scopuri caritabile.

https://www.facebook.com/annes.iacobescu?fref=ts

Annes-Elena e din Motru, dar acum e la București. Sunt multe locuri din București pe care un copil din provincie și-ar putea dori să le vadă, doar că nu e cazul, de data asta. Annes a ajuns în capitală fără să-și fi dorit asta și s-a dus direct la spital; a fost internată într-un salon aseptic și inclusiv rudele apropiate o pot privi doar printr-un geam, fiindcă orice microb i-ar putea fi fatal. Pentru că Annes are o formă galopantă de leucemie și, până când strânge banii necesari unui transplant care i-ar salva viața, este internată la Fundeni. Transplantul costă aproximativ 300 de mii de euro, cu tot cu costuri de tratament postoperator, la o clinică de ultimă generație din Germania. După ce-l face, Annes-Elena va putea să trăiască, să meargă la școală și facultate, să facă ea însăși copii, să se pensioneze și, da, să stea pe Facebook în tot timpul ăsta. Unde să contribuie și ea, așa cum puteți face voi, acum, la salvarea unor oameni.

https://www.facebook.com/annes.iacobescu?fref=ts

În fiecare seară, din bula ei de sticlă care o împiedică să socializeze cu oamenii, Annes se mulțumește să privească soarele apunând într-un lac care nu știe cum se numește. În apropiere,  între ea și soare, e o străduță care se cheamă a ”Refrenului”, ceea ce mă face să mă gândesc că Annes ar putea, odată transplantul făcut, să ajungă chiar o mare cântăreață. De fapt, ar putea să facă orice, iar modurile în care, odată ajunsă mare, Annes vă va putea răsplăti, pe voi personal și lumea în general, sunt nenumărate. Doar că, momentan, toate planurile de viitor ale micuței sunt în stand by. Pentru că de noi toți depinde ca Annes (și milioane de alți copii ca ea) să vadă soarele apunând în mii de alte moduri, mult mai interesante decât cel în care acesta o face de la fereastra spitalului. Pentru că de noi toți depinde ca acesta să nu fie ultimul apus pe care Annes-Elena să și-l amintească. Credeați că e puțin spus că un share contează? La poza principală de pe Facebook în care e explicată situația ei, Annes are doar 52 de share-uri. Gândiți-vă la miliardul de oameni de pe Facebook, apoi gândiți-vă din nou, cu speranță, la modul în care nu doar mica voastră contribuție ar putea ajuta, ci și mici contribuții ale miilor de oameni care vor afla despre acest caz de la voi, așa cum eu am aflat de la alții. Gândiți-vă ce bine ar fi ca Annes, deși nu e încă o cântăreață celebră, să facă atâtea share-uri, mulțumită nouă, câte a făcut Justin Bieber la ultimul selfie stupid pe care l-a postat. Adică vreo 12.000, ceea ce ar însemna ca peste cinci milioane de oameni să afle despre micuța Annes și modul în care ar putea-o ajuta.