Nu m-am mai uitat la televizor. Habar n-am ce s-a întâmplat. E un sentiment ciudat. Pe de o parte, mă gândesc că poate am ratat ceva. Dar atunci aud trecând pe lângă mine sudălmi la adresa ţiganiadei de pe toate posturile din noaptea de Revelion, a politicienilor şi a presei însăşi. Personal, nu m-am uitat la televizor şi mi-a fost foarte bine. M-am îngrăşat trei kilograme. Ziare nu am citit, că la noi în oraş, la Motru, nu mai apar ziare. Şi, sincer, toată lumea părea fericită. Nu făcea nimeni cozi sau greve în faţa barăcilor goale care au fost ale falimentarului Rodipet. Şi ceva mă face să cred că nici la televizor nu s-au prea îngrămădit. Ce poate fi la televizor mai interesant decât o ţuică fiartă şi un şorici moale- Până şi-o tobă cinstită cu muştar merge mai bine decât Ţociu şi Palade. Sau decât ăilalţi mari comedianţi, Nae şi Vasile. Să baţi mingea cu fostul prieten din copilărie cu care te-ai reîntâlnit în faţa blocului de acasă e de o sută de ori mai important decât bătălia pentru amărâtul ăla de loc de deputat dintre Prigoană şi Stroe. Cum ar veni, un fel de piciorul de lemn vs. limba de lemn. Iar o cură de Mircea Badea nu a făcut niciodată rău nimănui. În general, lipsiţi de agenda zilnică pe care ne-o stabileau până acum Antenele şi Realitatea, suntem mai liberi. Mai relaxaţi. Mai zâmbitori. Mai cu simţul umorului. În aburii de ţuică fiartă ne-am regăsit pe noi înşine. Culmea, nu- Eram obişnuiţi să ne cam pierdem simţirea după câteva păhărele. Se pare, însă, că Antena 3 şi Realitatea sunt mai nocive pentru limpezimea gândirii şi echilibru decât tăriile cele mai tari. Pur şi simplu ne băgaseră sub masă. Hai, noroc că ne-am revenit! Hâc!