Încep să fiu tot mai convins că sunt un geniul în PR. Săptămâna trecută, răsfoiam Kamikaze în format PDF, ca să văd ce să preiau de acolo pentru site-ul revistei. Scrollez, scrollez, scrollez... Dau peste un interviu cu Mihai Răzvan Ungureanu. Bun, noi avem cititori băsiști și vag inteligenți, ăsta sigur va face niște trafic. Mă apuc să-l citesc ca să preiau o bucată interesantă (și să încurajez lumea să cumpere revista pentru restul materialului). Aflu cum juca el fotbal și nu era bun la asta din primul paragraf. Casc. Mai departe: zvonurile privind ascendența evreiască. Cui îi pasă?! Trecem... Al treilea paragraf e intitulat: ”Chitaristul formației Graf”. Hm, asta sună interesant. Citesc, aflu că omul cânta la nunți pentru un ban în plus. Și că idolatrizează un lăutar țigan. Și nu cânta Beatles, cum zice chiar el, ci manelele vremurilor. Azur, Albatros etc. ”Aoleeeu, ce să mă fac Doamne eeeu, se mărită Mona meaaa...” și tot așa. Foarte bun. Iau doar bucata cu nunțile și dau titlul ”Trecutul de lăutar al lui MRU”. Atenție, articolul în sine era de validare, pupincurist, să zic. Adică omul își făcea campanie în el. Titlul însă are o tentă destul de evident peiorativă.

În acea zi, la Antena 3, Realitatea și RTV s-a discutat aproape în toate emisiunile despre cum cânta MRU pe la nunți. Oamenii lui MRU s-au supărat. Țineți cu ursul? ne-au întrebat. De ce ne faceți asta? Ce-aveți cu bietul om? Ați aflat că nu e evreu și-acum dați în el? Doar puțini s-au prins cât bine i-a făcut lui MRU faptul că s-a vorbit o zi întreagă la un post care îl urăște despre un interviu în care el își făcea reclamă. Nu doar că a părut uman și din popor, dar și ca awareness l-a ajutat mult, în cazul lui.

Politicienii români sunt proști. Ei nu înțeleg că, dintre good publicity și bad publicity, e de preferat reclama mai degrabă rea, prezentată într-un mod inteligent. Asta e manipularea cu adevărat, ca tu să-l promovezi pe ăla părând că-l faci de rahat. Nu poți niciodată să te bazezi pe faptul că publicul nu se va prinde atunci când intenția ta e de la bun început să fii lingușitor. Pentru că se va prinde. Și nu trebuie să fii chiar atât de penibil ca ziaristul din Roman care i-a luat interviul ăla celebru Elenei Udrea ca să se prindă. Chiar așa, iată un exemplu de interviu pupincurist care a făcut mai mult rău subiectului interviului decât i-ar fi putut face sute de editoriale turbate care să-l atace. Nu mai fiți pupincuriști dacă vreți să vă ajutați preferații, stimați colegi ziariști. Fiți deștepți.