De ce nu mi se pare că ducem lipsă de locuri de muncă

Ni se spune peste tot că România are o problemă cu locurile de muncă. Mi se pare doar parţial adevărat. Da, şomajul a atins cote îngrijorătoare şi guvernanţii (toţi) din ultimii 22 de ani sunt incompetenţi. Cu asta sunt de acord. Dar n-aş merge până la a deplânge oamenii pricepuţi, talentaţi şi cu chef nebun de muncă pe care realitatea crudă din această ţară de rahat îi împiedică să-şi găsească un loc de muncă. Nu există aşa ceva, asta vă spun sigur. Ştiu asta de la un prieten.

Eu am un prieten care lucrează în vânzări. E genul de leneş şmecher, care pare băiat serios, dar nu e. A schimbat aproximativ 20 de joburi în ultimul an. Şi culmea e că a lucrat la unele dintre cele mai importante companii (majoritatea internaţionale) din România. Salariu bunicel, maşină de serviciu nemţească şi comisioane destul de semnificative. Recent, acest prieten al meu s-a angajat (din nou), de data asta la o mare firmă de telefonie mobilă. Să zicem cea mai mare. Asta după ce plecase de la cealaltă cea mai mare. Ei, şi, în noua lui calitate, s-a oferit să ne facă un abonament nu-ştiu-de-care întregii redacţii. I-am făcut legătura cu directorul nostru general şi l-am lăsat să se descurce. După ce s-au întâlnit de mai multe ori, l-am întrebat dac-a rezolvat ceva.  Am avut surpriza că nu ştia exact cum îl cheamă pe omul căruia voia să-i vândă abonamentul respectiv. De trei ori a încercat să-i spună numele şi l-a greşit de fiecare dată. Evident, l-am luat la mişto că tocmai el, expertul care a vândut reclamă şi produs pentru multinaţionale respectate, nu-şi respectă potenţialul client nici măcar cât să-i spună ca lumea pe nume. Curios, l-am întrebat cum i se adresa, dacă habar n-avea cum îl cheamă de fapt. Mi-a răspuns simplu: "domnu' Robert". Atât de mirat am fost de formula asta chelnerească încât l-am supus unui interogatoriu mai amănunţit. Am aflat că foloseşte aceeaşi formulă ("domnule + Prenume") pentru toţi clienţii. Ei, şi băiatul ăsta a convins 20 de patroni să-l angajeze pe un post ce presupune interacţiunea directă cu clientul.

Permiteţi-mi, deci, să cred, că nu există o problemă cu locurile de muncă în România. E o problemă cu slaba calificare şi cu lipsa unui bun-simţ elementar care să-ţi impună un respect pentru propriul job. Pentru asta nici măcar nu-ţi trebuie şcoală, ţi-ajunge o inteligenţă nativă, fără diplomă. E o eroare sociologică. Proştii n-ar trebui să fie încadraţi la şomeri.

Vizualizări: 104

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: