Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Depinde de noi!?

Recunosc că înainte de protestul tinerilor din București împotriva redeschiderii minei de aur și argint de la Roșia Montana nu știam mare lucru despre folosirea cianurilor în activitatea de minerit, fapt pentru care am început să caut informații. Pentru că m-am îngrozit de ce am aflat și probabil sunt multe alte lucruri pe care nu pot să le știu despre o astfel de activitate care pentru nimic în lume nu ar trebui permisă, măcar la noi, în România, m-am hotărât să vi le împărtășesc și dumneavoastră. Afirm cu tărie că dacă prețul bijuteriilor din aur pe care le etalează de regulă femeile este viața pe acest pământ atunci aleg să nu mai văd în viața mea astfel de lucruri. Cianura de sodiu este un compus chimic extrem de toxic. O linguriță cu o soluție de cianură de sodiu cu concentrație de 2% poate ucide un om ca să nu mai vorbim că animalelor, peștilor, păsărilor le trebuie infinit mai puțină cianură ca să moară. În minerit, cianura se foloseşte de aproximativ 30 de ani la scară largă, ca agent de obţinere a aurului şi argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din rocile care conțin acest metal. După ce aurul este extras, soluția contaminată nu numai cu cianură, ci și cu o cantitate mare de metale grele este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri rezultate în urma activităților de extragere a aurului reprezintă o amenințare serioasă la adresa sănătății oamenilor și a mediului și nu ar trebui eliberate în mediu. Mineritul aurifier este cel mai mare consumator de cianură, cu peste 180.000 de tone anual. De cele mai multe ori tehnica cianurării este utilizată în mod iresponsabil, ceea ce cauzează deversări cu efecte devastatoare asupra mediului înconjurător și a sănătății umane. Mai mult, cianura reacționează cu alte elemente și se descompune în sute de compuși ce conțin cianuri în diverse concentrații. În ciuda riscurilor ce le implică acești compuși, operatorii minieri nu sunt obligați să monitorizeze sau să raporteze starea s-au prezența acestor substanțe chimice în mediu. Studiile arată că acești compuși se depun în țesuturile plantelor și peștilor și persistă în mediul înconjurător pentru un timp îndelungat. Leșierea cu cianuri permite extragerea granulelor microscopice de aur din minereurile cu concentrații minime și presupune exploatarea în cariere de suprafaţă de dimensiuni uriaşe, asemenea unor cratere ce distrug ecosistemul și lasă în urmă peisaje selenare.  Este vorba de zdrobirea unor cantități imense de rocă în bazine uriașe și stropirea lor cu soluție de cianură ce separă aurul pentru procesarea ulterioară. Dintr-o tonă de minereu se obțin  aprox. 2g de aur. La riscurile imense care sunt asumate de statul român nu poți să nu te întrebi dacă merită!

Cu toate acestea, autorităţile cer operatorilor minieri monitorizarea a doar trei compuşi pe baza de cianură – cianură liberă, cianură disociabilă în mediu slab acid (WAD) și cianură totală. Alţi compuşi precum cianati și thiocianați care adesea depășesc valori de zeci de miligrame pe litru (mg/l) nu sunt monitorizați deși valorile peste 0,05 mg/l sunt considerate foarte toxice. În ultimii ani,  curgeri, deversări şi accidente ce au ca numitor comun cianura au fost înregistrate în lumea întreagă. Aceste accidente ridică o serie de întrebări asupra practicilor si aplicării reglementărilor în ceea ce privește managementul cianurii. Astfel cianura afectează cursurile de apă ale comunităților locale, apa subterană. Cantități incredibil de mici de cianură omoară peștele unui râu acesta fiind transformat într-un curs de apă mort. Efectele produse de deversările de cianură persistă în mediu ani de zile, iar soluția de cianură din lacurile de decantare afectează ecosistemul în care se află deoarece păsările și animalele sălbatice se adapă cu apa otrăvită.

Cianura este un solvent puternic pentru metalele grele precum mercur, cadmiu si crom care în urma tratării minereului ajung în spații deschise. Cantitatea de cianură (120 t) care a ajuns în mediu în anul 2000 când a avut loc accidentul de la uzina de procesare a aurului Aurul din Baia Mare ar fi fost suficienta sa omoare aproximativ 1 miliard de oameni. În câteva zile, fauna de pe 700 de kilometri ai cursului râurilor din România si Ungaria a fost distrusa în totalitate. Urme de cianura au fost identificate în Delta Dunării la patru săptămâni de la accidentul de la Baia Mare, la 2000 de km de sursa deversării. În general, în lume nu există  exploatări aurifere fără accidente care să afecteze iremediabil viața și mediul. Depinde de noi să hotărâm cum trăim.

Vizualizări: 123

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: